Ce mai tropăie Petrache!
Doar pentru că n-a avut factorul "wow" ca rugbyst, şeful COSR crede că se poate compara cu Simona Halep
Ce ţi-e şi cu funcţiile astea! Judecînd după agenda lui Alin Petrache, olimpismul românesc n-are nevoie de un lider, ci de un purtător de costum, care să facă treaba plictisitoare. Să meargă la recepţii, să dea mîna cu unii şi cu alţii, să citească vorbe de lemn de pe coli de celuloză. E de mirare că tocmai acest meritocrat de acţiune i-a recomandat Simonei Halep „să se mai gîndească la partea sportivă şi naţională”. E de mirare că a produs, din senin, următoarea judecată, legată de absenţa Simonei Halep din echipa de Fed Cup: „Poate că e nevoie să discutăm un pic de valorile care îi definesc pe sportivii de înaltă performanţă. Iar aceste valori nu le putem scoate în evidenţă decît atunci cînd participăm pentru echipa naţională”.
Formularea e căznită, dar, în mare, se înţelege mesajul: Petrache se include „un pic” printre sportivii de înaltă performanţă. Este exact ca-n bancul cu ţînţarul şi elefantul, mergînd alături pe o punte. Şi ţînţarul comentează: „Ce mai tropăim!”. Actualul şef al COSR a fost căpitanul României la rugby „la mai multe partide internaţionale”, „32 de selecţii în şase ani”, cum numără pe blogul personal. Iată motivul pentru care se consideră îndreptăţit să ceară o redefinire a valorilor, după criteriul muncii patriotice.
Halep nu este produsul şcolii româneşti de tenis, n-a fost propulsată spre vîrfuri de vreo federaţie, de vreun program al COSR. Singura ei legătură cu sportul nostru este cetăţenia. Îi datorează ţării exact atît cît datorează orice român plecat la muncă în străinătate. Poate nici atît! Şi-atunci, despre ce vrea Petrache să discute, ca de la înalt performer la înalt performer? Despre cît de admirabil s-a descurcat Halep, în lipsa unui pai de sprijin din partea ţării?
Nu te poţi numi un mare sportiv dacă nu joci pentru „naţională”. Că spune Petrache! „Din punctul meu de vedere, eu nu am uitat niciodată cum am ajuns să joc în străinătate”, s-a confesat presei şeful COSR. Din punctul de vedere al restului lumii, speculaţiile lui pe teme existenţiale sînt irelevante. Mai degrabă ar încerca să rememoreze cum a ajuns subsecretar de stat, în ANST, apoi, din valoare în valoare, spre victoria cea mare!, deputat în Parlamentul României. L-au remarcat alegătorii la meciurile „stejarilor”!
„Am jucat în străinătate pentru că acei impresari şi manageri m-au văzut jucînd la echipa naţională şi nu la echipa mea de club!”. Ce tip norocos, nu? Halep putea să joace pentru Federaţia Română de Tenis mult şi bine, că n-o remarca nimeni. Şi nici nu-i deconta nimeni cheltuielile de participare la turnee în străinătate.
În rest, oricît şi-ar număra Petrache selecţiile, reciproca nu e valabilă. Nu eşti automat un mare sportiv dacă joci pentru „naţională”. Nu ai de-a face cu înalta performanţă imediat cum ai îmbrăcat echipamentul „tricolor”. Poţi foarte bine să fii mediocrul de serviciu, într-un sport fără reforme, fără bani şi, pe deasupra, condus de nechemaţi.
Ca şef de structuri sportive, Petrache a izbutit să facă rost de sponsori controversaţi. A transformat Federaţia Română de Rugby şi COSR-ul într-un fel de garanţi ai onorabilităţii brandurilor respective. La FRR, a încheiat un contract de sponsorizare cu Roşia Montană Gold Corporation, în plină dezbatere a proiectului RMGC. La COSR, a bătut palma cu grupul de firme Niro, cu o lună înainte ca patronul lor să fie pus sub acuzare într-un dosar de corupţie. După acelaşi principiu, şeful olimpismului a transformat-o pe Simona Halep într-un garant al propriei sale măreţii sportive.
E o specie banală de impostură. Nici măcar nu poţi s-o numeşti tupeu, e mai mult un tic verbal. Hai să ne scoatem în evidenţă vorbind despre înaltele performanţe şi valori! Să vorbim, să dezbatem, să le tragem la răspundere, să decidem, o dată pentru totdeauna, cu ce anume ne sînt ele datoare. Despre cum susţinem valorile astea, vorbim altă dată. Că nu-i nici o grabă. Deocamdată, nu vine nimic vertiginos din urma Simonei Halep. Nimic demn de preocuparea didactică a şefilor sportului.