Ţapul acuzat de toate măgăriile

Ritualul tribal al licenţierii se lasă, în fiecare an, cu izgonirea domnului Duru în pustie

O dată pe an, cam pe vremea asta, Viorel Duru devine, din funcţionar, superstar. Apare în conferinţe de presă, televizate în direct. Din rotiţă a […]

Ritualul tribal al licenţierii se lasă, în fiecare an, cu izgonirea domnului Duru în pustie

O dată pe an, cam pe vremea asta, Viorel Duru devine, din funcţionar, superstar. Apare în conferinţe de presă, televizate în direct. Din rotiţă a sistemului, se transformă în personaj. I se pun în cîrcă panglici, ghirlande de flori şi scenarii mai subtile decît este cazul. Anul acesta, finanţatorul de la FC Vaslui l-a acuzat de „implicare în toate măgăriile”, de „crimă cu premeditare” şi de „jocuri periculoase”. De pildă, „a adunat mere cu pere şi a ieşit un ghiveci bulgăresc”. Să-ţi stea inima-n loc, nu alta!

Domnul Duru este directorul Departamentului de Licenţiere din cadrul FRF. Oamenii de fotbal iau act de existenţa şi de ocupaţia lui doar cînd împarte licenţele pentru Liga 1. În fiecare an, i se cere demisia, în fiecare an, oficialii din FRF îl uită cu treburi prin birouri. L-au uitat atît de mult, încît acum a devenit aproape de neînlocuit. Domnul Duru, el însuşi, ezită să-şi ia tălpăşiţa din proprie iniţiativă. Nu că n-ar avea onoare, dar n-are credibilitate. Nici măcar plecarea lui din funcţia de mascotă a birocraţiei n-ar fi luată în serios. Anul următor ar trebui să apară din nou, în conferinţă, să explice de ce „un control mai moale duce la monstruozităţi financiare”.

Din vara lui 2013, cînd „U” Cluj şi-a obţinut licenţa la TAS, după ce comisia FRF i-o refuzase, domnul Duru trebuia să facă un pas larg în lateral. Dacă s-ar fi conformat evidenţei că e compromis din cap pînă-n picioare, acum n-ar mai broda sclipiri de geniu pe tema promovării şi retrogradării. Ce propune domnul Duru superstar? „Nu este oportună flexibilizarea procesului de licenţiere”, spune el, dar, fireşte că există un „dar”, „voi propune ca intrarea în insolvenţă să fie sancţionată din punct de vedere sportiv”. Echipele în colaps financiar pierd nişte puncte, dar nu sînt excluse în Liga 1. Foarte ingenios! Pe viitor, domnul Duru va sugera ca, în numele criteriului sportiv, şi echipele în faliment să fie lăsate în primul eşalon. Sportul Studenţesc încă nu ştie, dar la anul s-ar putea bate la titlu.

Problema fotbalului nostru, aşa cum o prezintă Viorel „Cerberul Momentului” Duru, este o problemă de mentalitate. Oferă şi soluţia: tăierea salariilor jucătorilor. Iată ce se întîmplă cînd un om stă prea mult într-un post: începe să creadă că are propriile lui idei. E ca şi cum ai spune că tăierea pensiilor va schimba mentalitatea funcţionarilor din Ministerul Muncii. Sau că mentalitatea românilor ar trebui să fie la fel cu mentalitatea americanilor, de vreme ce PIB- ul nostru este cît al statului Iowa.

Nu e decît o chestiune de timp pînă cînd domnul Duru va ajunge cu pixul şi la salariile şefilor de cluburi. Şi se va apuca să-i instruiască în materie de economie inflexibilă şi jocuri periculoase la bursă. Fără îndoială, va ieşi la rampă şi la anul, în calitate de cenzor al dosarelor de licenţiere. Astfel de funcţionari sînt utili la casa omului de fotbal, ca ţapul pentru comunităţile antice. Şefii de cluburi aruncă asupra lui toate relele, „toate măgăriile din fotbalul românesc”, cum s-a exprimat Adrian Porumboiu, şi apoi îl trimit să ispăşească în pustie.

Anul acesta, de exemplu, Viorel Duru a fost acuzat pentru faptul că FC Vaslui n-a depus contestaţie în Apel, pentru a obţine licenţa. La anul, va fi acuzat de finanţatori că nu le-a plătit la timp fotbaliştii, că n-a achitat impozitele, complotînd, astfel, la retrogradarea echipei. Nu e nici o absurditate, e ritual, e tradiţie.