Visul unui furt de iarnă
Umor voluntar: Porumboiu este acuzat că ar controla SC Vaslui din umbră.
La SC Vaslui nimic nu e ceea ce pare a fi, deşi în acte totul este ceea ce pare că este. Să luăm, de exemplu, recenta revoltă administrativă […]
Umor voluntar: Porumboiu este acuzat că ar controla SC Vaslui din umbră.
La SC Vaslui nimic nu e ceea ce pare a fi, deşi în acte totul este ceea ce pare că este. Să luăm, de exemplu, recenta revoltă administrativă din club. Preşedintele Ciprian Damian l-a criticat pe finanţatorul Adrian Porumboiu. Nu numai că l-a criticat, dar a depus şi plîngere penală împotriva unor angajaţi de-ai lui. Bun, ştirea e şocantă, dar nu e cazul să cădeţi de pe scaun, legea gravitaţiei încă funcţionează, Pămîntul se roteşte tot în jurul Soarelui.
La SC Vaslui n-a căzut vreun meteorit cu tendinţe autodistructive, managerul Damian n-a fost setat de extratereştri maliţioşi. Nimic nu-l recomandă pentru acţiuni de tip kamikaze. Într-un spaţiu vital unde pînă şi criticile apar doar cu permisiunea finanţatorului, demersul preşedintelui galben-verzilor are un aer suspect de spontan.
Damian a reclamat, de fapt, o spargere la sediul clubului. Hoţii, susţine preşedintele moldovenilor, au sustras acte contabile şi date din computerele firmei. „Eu sînt patronul clubului, consultaţi Registrul Comerţului şi vedeţi. 84 la sută din acţiuni sînt pe numele meu!”, a insistat Damian. Nu e nici o noutate. E un fapt banal. Patronii de la televizor nu sînt şi patronii de pe hîrtie ai echipelor de fotbal. Cei mai mulţi dintre şefii din Liga 1 sînt un fel de creditori principali, firmele lor împrumută cluburile şi apoi îşi recuperează banii, fără a-şi asuma responsabilitatea eventualelor pierderi. 84 la sută nu reprezintă cine ştie ce procent impunător. Steaua, de exemplu, este deţinută în proporţie de 93 la sută de nişte domni Geambazi. Rapid nu era finanţat de George Copos el însuşi, ci de grupul de firme controlat de el.
Preşedintele de la SC Vaslui are tot atîta autoritate cîtă avea şi înainte ca echipa să-i fie cedată, la preţul generos de zero lei. Doar că pare să fi căpătat mult umor şi, fapt remarcabil, nici nu rîde singur la glumele lui. E capabil să spună pe ton serios că „Adrian Porumboiu încearcă să controleze clubul din umbră!”.
După ce a încasat cu stoicism criticile, Adrian Porumboiu a anunţat că „o să rezolve pe cale amiabilă” problemele cu Damian. „Va rămîne în continuare administrator, nu văd de unde atîta polemică!”, a spus finanţatorul retras, în „Fanatik”. Sigur că o să rămînă administrator. Că doar nu putea să-l demită, nu? N-are atîta putere. Şi chiar dacă ar avea şi l-ar da afară, tot îi trebuie oameni de încredere, care să-l critice, să nu-şi piardă credibilitatea. Că doar n-o să se critice singur şi n-o să se reclame singur, de dragul conversaţiei.
Porumboiu a adăugat că se simte „tras în piept”. Este o senzaţie destul de familiară pentru el, dacă stai să te gîndeşti, de cînd a devenit şef de club, a fost tras în piept de jucători, care trînteau meciurile, de arbitri, în general, de antrenori, care fie cereau banii din contract, fie plecau de la club cu tot cu maşina de serviciu. Un tras în piept în plus, ce mai contează? Unde s-a dus mia, merge şi suta.
Singura consecinţă serioasă, din toată tevatura, este că SC Vaslui a rămas fără acte contabile, pe lîngă faptul că „e în colaps”, cum spune Damian. Poliţia are acum misiunea delicată de a căuta registrele clubului în carul cu fîn. Nu e cine ştie ce traumă. Nu e ca şi cum ar fi descins mascaţii, pe nepusă masă, şi ar fi luat cutiile cu documente şi calculatoarele firmei cu totul, apoi ar fi sigilat sediul. Au venit doar nişte hoţi, au luat date cu stick-ul şi le-au făcut silenţios de petrecanie. Şi uite-aşa, fotbalul românesc s-a ales cu încă un mister.
Nu că pînă acum ar fi fost cine ştie ce claritate la SC Vaslui. Dar, de acum înainte, slabe şanse să se mai afle una, alta despre traseul banilor prin conturile echipei. În lipsă de informaţii, va trebui să-i credem pe cuvînt pe şefii clubului, mai ales cînd ne spun că sînt sau că nu sînt şefii clubului. Adevărul e dincolo de noi, pam-pam, în zona crepusculară de la gura sobei.