O glumă patriotică

Putem pierde ceva mai important decît calificarea la Mondial: ne putem pierde umorul

Mutu s-a despărţit de „naţională” rîzînd. A postat pe contul lui de Facebook o fotografie trucată care-l ironizează pe selecţioner. Piţurcă are chipul lui Mister Bean. […]

Putem pierde ceva mai important decît calificarea la Mondial: ne putem pierde umorul

Mutu s-a despărţit de „naţională” rîzînd. A postat pe contul lui de Facebook o fotografie trucată care-l ironizează pe selecţioner. Piţurcă are chipul lui Mister Bean. O glumă care i-a plăcut şi pe care a dat-o mai departe. Retragerea atacantului lui Ajaccio de sub tricolor plutea în aer, nu e cine ştie ce surpriză. Frapează însă felul cum poanta cu Piţurcă a despărţit apele: cei care se amuză şi cei care nu ştiu de glumă.

Vi-l mai amintiţi pe Mister Bean cîntînd la clape, într-o orchestră condusă de un „Sir”, în deschiderea JO de la Londra? A fost unul dintre momentele care au făcut deliciul audienţei, deşi parodia o scenă dintr-un film englezesc faimos, cu o coloană sonoră şi mai faimoasă. Aşa au înţeles britanicii să-şi arate patriotismul, promovîndu-şi umorul. Numai o naţiune puternică este capabilă de autoironie.

Întorcîndu-se la naţiunea noastră şi la „naţionala” ei, rîsul se strepezeşte. Ne luăm suspect de mult în serios, judecînd după reacţiile oamenilor de fotbal la gluma cu Piţurcă-Mister Bean. De pildă, Chiricheş a ajuns la următoarea concluzie: „Cred că este puţin frustrat că nu este lîngă noi. Este problema lui şi nu vreau să comentez mai mult”. Auziţi, este „problema lui”! Mutu are o problemă pentru că-şi permite să rîdă de selecţioner.

Doi foşti selecţioneri l-au pus şi ei la punct pe ereticul din Corsica. Boloni a interpretat gestul lui Mutu drept o răzbunare, care e „arma prostului”: „Cînd îţi baţi joc de cineva, de la distanţă, sub nici o formă nu îţi face glorie”. Are dreptate, în felul lui, dacă răzbunare josnică înseamnă să desenezi mustăţi pe poza Tovarăşului. Iordănescu l-a judecat mai creştineşte: „Sînt convins că suferă, îl înţeleg, din acest punct de vedere ar trebui să-l iertăm cu toţii!”. Oameni buni, era o glumă, pentru ce să-l iertăm? Nu era nici măcar o glumă obscenă, nu instiga la violenţă, nici jignea, nu atenta la demnitatea persoanei vizate. Asocierea cu Mister Bean, comic popular, e aproape un compliment. Bătaia de joc e altceva, FRF plăteşte cuiva un salariu pentru asta.

Ne apropiem de pragul periculos cînd bancurile şi caricaturile cu Piţurcă vor fi prohibite. Cînd criticile vor fi considerate „josnicii”, cuţite în spate, răutăţi de outsider. Să zicem că barajul cu Grecia a întins nervii, spiritele se inflamează mai repede, dar trebuie să ne folosim funcţia raţiunii, chiar şi în condiţiile astea! Pentru britanici, rîsul reprezintă un act de patriotism, chiar dacă presupune să-ţi arunci simbolic Regina din avion. Umorul reprezintă un bun naţional. Iar noi ne crispăm din cauza unei poze trucate cu selecţionerul „naţionalei” de fotbal. Dacă un baraj pentru Mondiale ne inhibă simţul proporţiilor şi al ridicolului, imaginaţi-vă cum ar arăta o festivitate de deschidere a JO la Bucureşti: Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Eminescu, Piţurcă preluînd ştafeta, totul foarte solemn şi butaforic, în genul Cîntării României.

Se pare că ne bîntuie stilul ăsta măreţ, de Hamlet la căminul cultural. Grea moştenire! Patriotismul ăsta e un oportunism, un heirupism, o laşitate care refuză să meargă în contra curentului şi în direcţia lucidităţii. Patriotismul de tip Chiricheş, ştim bine, se termină de cum apare întrebarea despre banderola de căpitan al unei ţări mai mici. Iar Iordănescu se delimita de mila creştină cînd intra în Parlament pe spinarea „naţionalei”. Şi nici măcar nu era amuzant!

Dacă ne calificăm la Mondial, ne vom bucura. Dacă nu ne calificăm, ne vom resemna. Dar ştiţi ce-ar fi cu adevărat foarte trist? Să pierdem, fără luptă, titlul de campioni mondiali la miştouri! Ar fi de neiertat!