O marionetă, în locul păpuşarului

Noul şef de la LPF este legat de prea multe sfori ca să aibă o autoritate reală.

Gino Iorgulescu şi-a sărbătorit victoria de la alegerile LPF cu o vizită la noul birou şi cu o audiere la DIICOT. Fostul patron […]

Noul şef de la LPF este legat de prea multe sfori ca să aibă o autoritate reală.

Gino Iorgulescu şi-a sărbătorit victoria de la alegerile LPF cu o vizită la noul birou şi cu o audiere la DIICOT. Fostul patron de la FC Naţional este anchetat într-un dosar de evaziune fiscală, alături de un alt reformator de perspectivă al fotbalului nostru, Constantin Iacov. Cercetările au început în 2006, după ce un lot consistent de jucători era livrat de la clubul lui Iorgulescu la Poli AEK Timişoara.

Votanţii lui de ultim moment au dreptate: Gino Iorgulescu a convins prin program. În mare parte, programul ăsta se afla deja schiţat în acuzaţiile pe care le-a formulat ANAF împotriva lui. Este vorba de inginerii financiar-contabile – unele grosiere, altele implicînd firme din Cipru şi societăţi-fantomă. Omul e suspectat că îşi crease propriile lui „facilităţi fiscale” şi lucra după „o lege a sponsorizăii mai permisivă”, care nu-l obliga să treacă toţi banii în acte.

La viteza tacticoasă cu care se scutură praful de pe dosar, pare puţin probabil ca domnul Iorgulescu să primească vreo sentinţă pînă-şi ia în primire mandatul, în iulie 2014. Totuşi, e cel puţin curios că şefii de cluburi din Liga 1 au încredere într-un preşedinte suspectat că şi-a fraudat propriul club.

Noul lider de la LPF va dispune de mult mai puţină putere efectivă decît predecesorul său. A cîştigat alegerile cu doar patru voturi în plus, un avantaj nestatornic ca natura umană. La primul semn de iniţiativă personală, va întîmpina rezistenţă inclusiv din partea celor care l-au votat. I se va recomanda să cînte la altă masă de fiecare dată cînd îl va traversa refrenul cu un campionat de 16 echipe. Şi asta pentru că şefii de cluburi din Liga 1 nu l-au votat pe Gino Iorgulescu pentru că vor reforme în fotbal. Dimpotrivă. Scopul a fost să-l „reformeze” pe Dragomir din funcţie. Atît. În locul lui, au instalat un personaj manevrabil, maleabil şi familiar al vechii „Cooperative”. Dintre ei, pentru ei.

Promisiunile lui în faţa votanţilor de la LPF sînt demagogie, şi încă demagogie străvezie ca apa de ploaie. Spune că îşi va dona salariul, va creşte tineri fotbalişti, „să nu mai importăm nonvalori!”, va opri „bălăcăreala”. Rămîne un mister ce anume l-a împiedicat pe Gino Iorgulescu să aplice acest program cultural-educativ în Parcul cu Platani. Să zicem că acum a ajuns la un prag de înţelepciune care-l împinge preponderent spre activităţi nonprofit.

Dar şefilor de cluburi putea să le promită orice: taxe mai mici pe stîlpii de nocturnă, înfiinţarea unui minister al fotbalului, amnistie generală şi scutirea de Codul Penal. Nu pentru gargara emancipată a fost ales. A fost ales pentru că şefii din Liga 1 au nevoie de un lider care să-i asculte şi să execute. În locul unui păpuşar, au adus o marionetă. Că-i marioneta politicienilor sau a „cooperatiştilor”, puţin contează. Gino Iorgulescu este strîns legat de sforile care s-au mişcat în culisele alegerilor LPF. Are anvergură de interimar şi, aşa împodobit cu dosarul de la DIICOT, profilul lui este suficient de controversat încît să semene cu o soluţie de avarie.