Un om numit Alina Dumitru

Alina Dumitru a fost jignită de doi realizatori TV. Asta se întîmplă cînd libertatea de expresie se confundă cu libertatea de a călca în picioare demnitatea altor persoane.

Alina Dumitru este prima campioană olimpică la judo din istoria României. La […]

Alina Dumitru a fost jignită de doi realizatori TV. Asta se întîmplă cînd libertatea de expresie se confundă cu libertatea de a călca în picioare demnitatea altor persoane.

Alina Dumitru este prima campioană olimpică la judo din istoria României. La Londra, a cucerit argintul la categoria 48 de kilograme. Un fapt care confirmă ceea ce spunea Octavian Belu despre ea, încă înainte de a urca pe podiumul de la Beijing: că e un Michael Schumacher în variantă românească. „E excepţional să vezi un sportiv cu atîta constanţă!”. Constanţă înseamnă, în cazul Alinei Dumitru, pe lîngă medaliile olimpice, trei bronzuri la Mondiale,
şapte titluri europene şi două bronzuri europene, plus 34 de medialii, dintre care 12 de aur, în concursuri de Grand Prix, Cupa Mondială şi Grand Slam. Peste 50 de medalii la seniori.

„Am muncit pentru argintul de la Londra mai mult decît pentru aurul din China!”, spunea în interviul acordat colegului meu Marian Ursescu. De la 12 ani, din clasa a cincea, munceşte şi din munca ei ne bucurăm toţi. În clasa a cincea, un antrenor de la Bucureşti a venit la şcoala ei din Ploieşti şi i-a invitat pe copii la o demonstraţie de judo. De atunci, a început. „Am renunţat la copilărie, la prietenii mei de joacă şi, bineînţeles, la familie. Am fost nevoită să mă descurc singură încă de la 16 ani. Cel mai greu a fost cu spălatul hainelor, mai ales cu chimonoul!”, le mărturisea, acum cîţiva ani, reporterilor de la „Adevărul”.

De la primele antrenamente, într-o sală de la APACA, a ajuns să cîştige medalii pe cinci continente şi să concureze în 48 de oraşe. „De 18 ani, am stat aproape zilnic în sala de judo”. După 18 ani în sala de judo, fiecare loc de pe corp devine dureros. Sau, în cuvintele Alinei Dumitru preluate de „Cancan”, îl auzi cum „trosneşte”: „Am avut o entorsă la mîna dreaptă, a trosnit în meciul cu mongoleza. M-am speriat rău şi cînd mi-a trosnit coloana, dar am putut să lupt mai departe. (…) La mîna dreaptă, am avut un deget scrîntit, a recidivat după concursul din Georgia, cînd mi-a sărit cotul. Iar, înainte de toate, gîtul mi-a trosnit înainte de concurs”. Judo. Un sport care aduce şefii de state, „durii” planetei, în sălile de concurs. Un sport. Ne pasă de el.

Şi chiar dacă nu ne pasă, trebuie să respectăm munca altuia. Munca de 18 ani a unui om de un bun-simţ şi de o decenţă desăvîrşite. Pentru argintul de la Londra, Alina Dumitru a muncit mai mult decît pentru aurul de acum patru ani. Nu poţi să-ţi rupi oasele la nesfîrşit, acum se recuperează mai greu după accidentări: „M-am săturat de ele, este şi foarte multă oboseală psihică”.

Alina Alexandra Dumitru, 30 de ani neîmpliniţi şi peste 50 de medalii, a muncit 18 ani şi din munca ei ne-am bucurat cu toţii. Şi pentru asta, îi mulţumim. Îi sîntem recunoscători şi ne mîndrim că a urcat tricolorul pe acoperişul lumii, într-o competiţie de la care se aşteaptă o audienţă totală peste cea de la Beijing, de 4,3 miliarde de telespectatori. Ne mîndrim că s-a luptat pentru noi şi a spus ceva lumii întregi despre noi. Ceva de bine.
Să-ţi baţi joc de o sportivă ca Alina Dumitru reprezintă un act josnic şi descalificant. Reprezintă un atac degradant şi ruşinos, la care nu putem rămîne indiferenţi. Aşa cum n-am rămas indiferenţi la medaliile ei. Trebuie să ne apărăm valorile. Să reacţionăm cînd se aruncă în ele cu noroi.

La ora redactării acestui articol, cei doi realizatori care au jignit-o încă nu-i prezentaseră scuze publice.