În caz de avarie, Cîrţu

Stelei nu-i lipseşte în primul rînd antrenorul, ci personalitatea Consecinţă indiscutabilă a ironiei sorţii, Cîrţu s-a ales cu reputaţia de antrenor care repară lucrurile. Pentru asta a fost chemat la Steaua. Pentru a drege ce se mai poate, pînă la […]

Stelei nu-i lipseşte în primul rînd antrenorul, ci personalitatea

Consecinţă indiscutabilă a ironiei sorţii, Cîrţu s-a ales cu reputaţia de antrenor care repară lucrurile. Pentru asta a fost chemat la Steaua. Pentru a drege ce se mai poate, pînă la finalul campionatului. Dacă ar fi ajuns în Ghencea înaintea episodului CFR, faima lui de maestru al jocului închis şi de „poliţist rău” cu vestiarul ar fi fost intactă. Iar sosirea lui ar fi avut ecouri mai încrezătoare.

Dar mandatul scurt şi furtunos din Gruia a demontat şi mitul apărării incasabile, şi mitul „mîinii de fier”. S-a văzut un Cîrţu furibund, acuzîndu-şi jucătorii după meciurile din Ligă, un Cîrţu făcîndu-şi autocritica, pentru că n-a pregătit bine meciul cu Bayern. „Am greşit, am făcut o pregătire proastă şi am puterea să recunosc!”. CFR a dat atunci două goluri în poarta proprie şi a contribuit la al treilea gol al bavarezilor.

Bîlbîiala colectivă de pe „Allianz Arena” reprezintă unul dintre cele mai jenante momente din istoria prezenţelor româneşti în Europa. Jenant din punctul de vedere al fotbalului. Poate geamul spart la Basel e mai sonor, dar autogolurile „autobazei” sînt mai greu de mascat. N-a fost doar vina lui Cîrţu. El s-a aflat la faţa locului, înarmat numai cu certitudinea că „ghinionul nu se antrenează”.

Şefii CFR-ului l-au adus tot cu scopul de a produce „un şoc la echipă”. L-au obţinut, dar nimic în plus. După cum era de aşteptat, Cîrţu n-are puteri magice. Are nevoie de timp ca să funcţioneze, să se acomodeze cu echipa, să se orienteze prin culisele vestiarului şi ale clubului. Două luni şi trei săptămîni la CFR nu i-au fost de-ajuns ca să devină stăpîn pe situaţie.
E drept, acolo a găsit şi un grup ceva mai omogen decît la Steaua. A dat peste jucători care prinseseră gustul schimbării antrenorilor. În Ghencea, va avea la dispoziţie cam tot două luni şi trei săptămîni de graţie. Întrebarea e dacă vine la Steaua-care-nu-se-refuză-din-superstiţie sau la o echipă de pe locul şase, aflată într-o perioadă de căutări prin cufărul cu amintiri.

În 23 de ani de meserie, Cîrţu a arătat că face faţă obiectivelor realiste şi presiunilor de la mijlocul clasamentului. Pe termen lung, ştie să lupte şi la titlu. Dar cînd miza creşte brusc, creşte şi spontaneitatea lui. Şefii CFR-ului au renunţat la el după ieşirea de la Basel, pe motiv că strică imaginea clubului. Măcar de grija asta a scăpat la Steaua.

Poate Cîrţu nu e omul potrivit pentru strategii instant. Poate nu e nimeni potrivit pentru a schimba atitudini şi valori în două luni. Dar ceea ce a rămas în picioare, dintre toate etichetele de pe valiza lui Cîrţu, e faptul că are personalitate. Aşa cum e ea, neguvernabilă, controversată, nu e puţin lucru. Şi nici uşor.