Masculul beta, cu orteză alfa

Pînă iese din convalescenţă, Cristi Tănase ar trebui scutit de povara banderolei Lupta pentru poziţia de lider de grup în vestiarul Stelei s-a oprit prematur, cu rezultat indecis. Conducerea a tăiat avîntul spre alegeri democratice şi l-a desemnat căpitan pe […]

Pînă iese din convalescenţă, Cristi Tănase ar trebui scutit de povara banderolei

Lupta pentru poziţia de lider de grup în vestiarul Stelei s-a oprit prematur, cu rezultat indecis. Conducerea a tăiat avîntul spre alegeri democratice şi l-a desemnat căpitan pe Tănase. A fost ideea lui Ilie Dumitrescu să-i dea banderola, în vara lui 2010. Piteşteanul, venit de un an în Ghencea, a „rămas mască”: „Nu mă aşteptam s-o primesc!”. Apoi Lăcătuş, nou reinstalat, a propus alegerea masculului alfa de pe teren prin vot direct. Şi, eventual, secret. Propunerea n-a fost pusă în aplicare nici măcar cu titlu de experiment sociologic. Iar în decembrie, mijlocaşul de 23 de ani a fost reconfirmat în funcţia de lider formal.

De cîteva ori, din cauza unor activităţi inopinate din baruri, a fost la un pas de a rămîne mască fără banderolă. Nu s-a întîmplat. Apoi a venit ghipsul de la braţ, aproape simultan cu Dică şi alţi potenţiali cetăţeni cu drept de vot în vestiarul Stelei. Cu permisiunea medicului, ghipsul a fost înlocuit între timp cu o orteză, dar Dică a rămas. A rămas, ca un ochi de semafor intermitent, portocaliu, şi nimbul indisciplinat deasupra capului lui Tănase. Nimic altceva n-a strălucit în rest, la primul meci din retur.

Există două moduri de a forţa un jucător: fizic şi psihic. În acest moment, banderola pare să-l jeneze pe Tănase mai mult decît bandajul fosforescent de la mînă. Pare o misiune extravagantă, menită să satisfacă mai degrabă anumite curiozităţi ştiinţifice decît interesul echipei. Asta dacă prin „căpitan” se înţelege căpitan, adică un punct fix, primul spre care se uită coechipierii pe teren.

În linii mari şi drepte, căpitanul e cel de care ascultă toţi. Nu din teama faţă de patron, ci din respect. Cu tot cu orteză şi cu lumina de avertizare, Tănase e obligat să intre în tiparul ăsta aproape eroic. Nu mai seamănă decît vag cu fotbalistul din tur, din pricini care ţin de formă sau de moral, dar, pe lîngă propria lui umbră zădărîtă de paparazzi, trebuie să tragă şi Steaua după el. Nu e cam mult? Nu e cam riscant şi pentru echipă, şi pentru Tănase?

Dacă nu reuşeşte să se impună în vestiar, jucătorul va avea, pe nedrept, sentimentul eşecului. Iar echipa, care oricum trage reflex cu coada ochiului în alte direcţii, va fi lipsită de un centru de echilibru pe teren. Şi va avea o sursă de tensiune în plus în afara lui.

Sigur că bucata de pînză cu un „C” pe ea poate avea orice alte semnificaţii de conjunctură: premiu de consolare,  menţiune de încurajare, accesoriu trendy, batistă cu monogramă, bilet de pariu simbolic şi inoportun. Cu sau fără aprobarea conducerii, în vestiar tot vor fi alegeri, după regulile străvechi care guvernează orice entitate formată din mai mult de un exemplar al aceleiaşi specii. Steliştii îşi vor alege căpitanul, fotbalistul alfa. Şefii şi antrenorii nu pot decide decît dacă acesta va purta banderolă sau nu.