Atuul Timişoarei

Uhrin jr. s-a dovedit maestrul revenirilor încă din primul său mandat O meserie e pe cale de dispariţie în SUA. Dacă în 1990, 70 la sută din ziare erau livrate de puşti, acum doar 13 la sută sînt aruncate pe […]

Uhrin jr. s-a dovedit maestrul revenirilor încă din primul său mandat

O meserie e pe cale de dispariţie în SUA. Dacă în 1990, 70 la sută din ziare erau livrate de puşti, acum doar 13 la sută sînt aruncate pe verandă de pe şaua bicicletei. „Semn rău!”, comentează revista „Time”. Nu pentru ziare, livrate acum de adulţi cu dubiţe. Ci pentru puşti. La maturitate, foştii „paper-boys” ajungeau să cîştige cu un dolar pe oră mai mult decît restul.

Un dolar pe oră profit – iată rolul experienţei. La antrenori – da, e şi asta o meserie!-, plusul se exprimă în puncte. Iar la Timişoara plusul faţă de tur se numeşte Dusan Uhrin jr. Sigur că golurile lui Zicu „fură” meritat prim-planul. E nevoie însă de o echipă ca să întorci un rezultat.

Există două feluri de reveniri: terminate cu remiză sau cu victorie. În tur, Timişoara a exersat cu preponderenţă primul fel: 10 egaluri din 18 meciuri. Bănăţenii deprinseseră arta finalurilor de joc încă din precedentul mandat al lui Uhrin. În 2007, din total de 62 de goluri marcate, 31 au fost înscrise după minutul 60, a calculat colegul meu, Ionuţ Iordache. Statistica asta vorbeşte despre altfel de moral, de mentalitate, de abordare a jocului, lucruri care se obţin greu şi în timp.

„După ce lucrez un an cu un grup de jucători, pot să jonglez foarte uşor în perioada de acumulări”, a declarat antrenorul ceh în Gazeta. N-a apucat să jongleze, a fost demis subit. Lui i se datorează prima calificare a Timişoarei în cupele europene, după 16 ani. A lăsat echipa pe locul trei şi doar nefericita penalizare de 6 puncte l-a ferit de paradoxul de a fi demis de pe primul loc.
În locul „jongleriilor” lui Uhrin, au urmat Balint, pînă în pauza de vară, apoi Sabău şi experimentul cu antrenor-jucător. Sabău antrenează din 2003. Contra (6 victorii, 5 remize) era debutant absolut. Uhrin a fost opt ani antrenor-jucător şi nouă ani antrenor pur şi simplu. În total, 17 ani de experienţă.

Meseria de antrenor e mai elaborată decît cea de „paper-boy”. Dar dacă plusul de experienţă cîştigat livrînd ziare contează mai tîrziu, de ce n-ar conta şi plusul de experienţă ca antrenor? Faptul că ai pregătit Sparta Praga în loc de Gloria Bistriţa, de pildă. Sau doar faptul că ai antrenat. Improvizaţiile (vezi Minteuan) costă mai scump decît îşi închipuie conducătorii de club amarnici la buget.

Revenirea expertului în reveniri Uhrin reprezintă o mutare-cheie pentru Timişoara. Tehnicianul a condus pregătirea de iarnă după metoda proprie, care pune accentul pe pregătirea fizică. Aspectul ăsta era lăsat de Contra pe seama preparatorului Zeljko Boljevici.
Timişoara s-a aflat parcă mereu la un pas, la un dolar pe oră de titlu. Punctele scăpate printre degete nu ţin neapărat de domeniul inexplicabilului. Inexplicabilă sau delicat de explicat e demiterea lui Uhrin, în iarna lui 2008. După un timp de gîndire de doi ani, şefii timişoreni au revenit la primul impuls, cel bun: să-l lase pe Uhrin să-şi termine treaba.

Returul va fi strîns şi fiecare mişcare, ba nu, fiecare grimasă greşită se contabilizează în clasament. Cine nu are antrenor să-şi angajeze! Sau să se apuce de livrat ziare! Un dolar pe oră în plus nu e mult. Dar poţi să ştii? Miliardarul Warren Buffet livra „Washington Post”, înainte de a încerca să-l cumpere.