Aerul lui Hagi

Greu de imaginat un Rege fericit în absenţa mulţimilor furibunde

„Am muncit foarte mult în aceste două luni”, i-a spus Hagi colegului meu Daniel Scorpie, la inaugurarea arenei Turk Telekom. Doar două luni de cînd a ajuns la Galata […]

Greu de imaginat un Rege fericit în absenţa mulţimilor furibunde

„Am muncit foarte mult în aceste două luni”, i-a spus Hagi colegului meu Daniel Scorpie, la inaugurarea arenei Turk Telekom. Doar două luni de cînd a ajuns la Galata şi jurnaliştii turci şi-au tăiat deja mîinile de cîteva ori. La figurat, desigur. De la „Vraja lui Hagi” au trecut la „Contribuţia lui Hagi e zero!”, „Balonul Hagi s-a spart!”, apoi din nou l-au lăudat. Şi nu oricum, l-au lăudat, derutant, după o înfrîngere.

În cele din urmă, părerea başkanilor contează, nu a presei. Iar başkanii sînt, pentru cîteva zile, aproximativ încîntaţi de evoluţia echipei. Dar titlurile astea cald-reci dau seamă despre climatul deloc temperat în care munceşte antrenorul Hagi. Astea sînt presiunile, de la tribunele cu peste 50.000 de tenori la stadionul de 142 de milioane de euro, care bate din picior după trofee.

Dar e greu de imaginat un Hagi fericit sau măcar mulţumit în absenţa acestor presiuni. În absenţa mulţimilor furibunde în roşu şi aur. Şi la Academia de fotbal e de muncă, dar acolo Hagi nu poate fi nervos, indecis, temător, îngrijorat. Nu poate fi el aşa cum îl ştim şi, pe deasupra, trebuie să stea în faţă, ca mentor, ca emblemă. „Niciodată n-am ieşit în faţă, nici ca jucător”.

Munca de la Academie e importantă, dar Hagi o poate supraveghea de la distanţă. Iar fotbalul nostru are nevoie de un Hagi care să fie el însuşi. Adică încordat sub jocul de lumini de pe marile stadioane. Conectat la generozitatea şi delirul fanilor plătitori de bilete şi de tricouri. La o nebunie în stil mare precum cea din fotbalul turc. Chiar dacă din afară pare instabil, ca dintr-o gură de infern luxuriant, aerul de pe Turk Telekom e aerul lui. Irespirabil pentru majoritatea, vital pentru plămînii personajelor gen Hagi. „Aerul este pozitiv, sîntem pe drumul bun!”, spune antrenorul Galatei. A muncit mult în aceste două luni şi mai are de muncă. La fel ca întotdeauna. Ce s-a schimbat? Cumva, printr-un concurs fericit de împrejurări ale carierei sale, Hagi evoluează spre ceva mai viu şi mai puternic decît o statuie.