Pentru ce ţinem pumnii

În 2011, fotbalul românesc are de cîştigat un stadion şi o calificare 55.000 de locuri în tribune. Podium de premiere. Acoperiş retractabil. Nu se vede încă, nici n-au întins corzile care să-l susţină. Îl vor monta în primăvară. Parcare cu […]

În 2011, fotbalul românesc are de cîştigat un stadion şi o calificare

55.000 de locuri în tribune. Podium de premiere. Acoperiş retractabil. Nu se vede încă, nici n-au întins corzile care să-l susţină. Îl vor monta în primăvară. Parcare cu patru niveluri, de 3.000 de locuri. E doar în proiect. Încă. Noul stadion naţional va fi terminat în mai şi va fi inaugurat în august, aşa scrie în grafic. Pe ultima sută de metri, trebuie să ţinem pumnii perseverent, pentru ca Bucureştiul să nu mai fie singura capitală europeană cu gazon homeless.

Vom ţine pumnii şi pentru „naţională”, care are nevoie, pe lîngă un stadion, de o victorie cu Bosnia, la Sarajevo. Trei puncte fără de care calculele calificării ar deveni foarte, foarte… complicate?! Disperate? Nu, inutile. Simplă inerţie aritmetică. Sîntem pe locul cinci, penultimul, iar locul trei, fatalmente, nu există!

În martie, „tricolorii” vor decide dacă îşi calcă pe orgoliu şi se coboară la nivelul bosniacilor, adversar fără nume, palmares şi inhibiţii. Sau îşi păstrează forţele şi moralul pentru amicalul cu Argentina, programat în august, la inaugurarea noului stadion. Indiferent de rupturi şi cîrcei de stres, le vom ţine pumnii, oricum, pentru ambele meciuri.

În vară, vine rîndul echipelor din Liga 1 să arate ce pot şi ce vor în fotbalul care contează. E ultimul sezon în care campioana României se califică direct în grupele Ligii, ultimul sezon fără furci caudine în preliminariile cupelor europene. Echipele noastre trebuie să revină la o părere mai realistă despre UEFA şi despre strategiile ei populiste. Altfel, riscă să se întoarcă la poveştile pescăreşti din anii ’90.

Drumul spre Europa începe din campionatul intern. Şi depinde de felul cum se va duce lupta la titlu, cu ce fel de arme: directe sau indirecte. Depinde de criteriile pe care se vor aşeza ierarhiile şi investiţiile în campionatul intern. Şi de capacitatea conducătorilor de club de a învăţa din greşeli şi fără să le repete în neştire, ca pe nişte mantre.

Vom ţine pumnii pentru o competiţie curată în campionat. Iar între etape,  dacă nu vom ţine pumnii, vom ţine degetele cruciş contra viciilor de procedură în Dosarul Transferurilor. Pe 22 decembrie, a fost amînat pentru a 26-a oară. Sigur că 26 nu e un număr magic, nu e nici măcar prim, nici nu se compară cu 100, 1000 sau 1001. Dar daunele din rechizitoriu au cîte şase zerouri în coadă. Fără să mai pomenim de banii contribuabilului. Ar însemna, în jargon judiciar, recurs la mărunţişuri, nu?