O scrisoare pierdută pe mail

La Casa Fotbalului se primesc încă mail-uri pe stil vechi, scrise de mînă

Vocaţia secretă sau poate nedescoperită a Federaţiei e aceea de a destinde periodic atmosfera eminamente preocupată din fotbalul nostru.

Pe adresa de mail a FRF a sosit […]

La Casa Fotbalului se primesc încă mail-uri pe stil vechi, scrise de mînă

Vocaţia secretă sau poate nedescoperită a Federaţiei e aceea de a destinde periodic atmosfera eminamente preocupată din fotbalul nostru.

Pe adresa de mail a FRF a sosit un mesaj de la „o adresă care conţine numele lui Mirel Rădoi”, în care se anunţă retragerea jucătorului de la „naţională”. Precauţi, oficialii federali au tălmăcit şi răstălmăcit îndelung scrisoarea. La final au ridicat din umeri. „Nu pot spune dacă documentul este real sau nu. Orice e posibil în epoca tehnologică în care ne aflăm!”, a exclamat purtătorul de cuvînt al FRF.

Nu-i exclus să fie nevoie de o expertiză grafologică, pentru că mail-ul, culmea, e „scris de mînă şi semnat indescifrabil”. Cum ar zice Farfuridi, „a iscălit-o, dar a dat-o anonimă”, de teamă „să nu-i cunoască slova la telegraf”.

Ce cale a urmat depeşa electronică? Ofiţerul de presă a predat-o şefilor lui. „Cred că-i va fi înmînată lui Răzvan Lucescu!”, a adăugat el. Pe web-ul 3.0 de la FRF, veştile circulă din mînă în mînă. Nici nu-i de mirare că site-ul instituţiei se actualizează gîfîind. E bătut la maşină. Cineva trebuie să înveţe, totuşi, să dea „Forward”, pînă nu se umple Casa Fotbalului cu saci de mail-uri.

Faţă de tradiţionalul fax la cluburi, un mail de retragere reprezintă, ce-i drept, un progres în materie de comunicare la „naţională”. Dar merită luat în serios doar dacă selecţionerul îi convoacă pe jucători dîndu-le „buzz” pe mess. Iar dacă într-adevăr aşa se obişnuieşte, Rădoi nu s-ar mai fi obosit să scrie un mail de mînă, cu pixul. Îi trimitea direct lui Lucescu jr. un emoticon care scoate limba sau îşi arată ambele rînduri de dinţi.

În „epoca tehnologică în care ne aflăm”, există şi telefoane mobile, mult mai rapide decît Internetul sperios ca o ţestoasă de la Casa Fotbalului. Prin telefon sau printr-o cămilă curier, selecţionerul va afla, pînă la amicalul cu Italia, ce-l frămîntă pe Rădoi. Altfel, e complicat. Trebuie să caute mostre din scrisul jucătorului şi mostre de declaraţii, să compare, să vadă dacă se potriveşte stilul. Şi să se declare perplex, ca Trahanache: „Bine, frate, înţeleg plastografie pînă unde se poate, dar pînă aici nu înţeleg!”.

Oricum, FRF probabil i-a cerut deja dreptul la replică Poştaşului electronic. „A face oamenii să rîdă mi s-a părut întotdeauna cea mai privilegiată vocaţie, cam la fel cu vocaţia sfinţeniei!”. A spus-o Fellini, marele regizor, şi nu o singură dată. Prin urmare, după cum era de bănuit, oficialii federali sînt nişte privilegiaţi. Chiar dacă se află în epoca inocenţei tehnologice, a porumbeilor voiajori şi a semnalelor de fum pe dealuri. Involuntar sau nu, umorul e umor.