Condamnat?

În decembrie 2008, Steven Gerrard a fost arestat după o bătaie într-un club de noapte. A fost anchetat pentru că ar fi lovit DJ-ul. Oficialii de la Liverpool n-au făcut nici un comentariu. A doua zi, căpitanul „cormoranilor” a ieşit […]

În decembrie 2008, Steven Gerrard a fost arestat după o bătaie într-un club de noapte. A fost anchetat pentru că ar fi lovit DJ-ul. Oficialii de la Liverpool n-au făcut nici un comentariu. A doua zi, căpitanul „cormoranilor” a ieşit pe cauţiune şi s-a dus la antrenament, „ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat”, observa „Daily Mail”.

DJ-ul Marcus McGee, poate din pricina numelui cu sonorităţi scoţiene, poate pentru că nu era cazul, n-a devenit erou naţional. Nici Gerrard n-a devenit o jignire pentru Regat. Justiţia şi-a urmat cursul, s-a ajuns la proces, iar mijlocaşul englez a fost achitat, în iulie.

Investit din motive neclare cu funcţia de educator şi ambasador al neamului, Mutu are cu totul, dar cu totul altă reputaţie decît Gerrard. Nu se află la primul scandal cu barmani şi probabil nici la ultimul. De aceea, la el sînt şanse cu mult, dar cu mult mai mari să fie condamnat înainte de proces. Să fie declarat „vinovat” fără drept de apel, de către diverse tribunale mediatice şi de sindicatul chelnerilor fără de bacşiş. Nu în numele legii, ci în numele emoţiilor şi al unor orgolii naţionale „nereperate”.

Pentru fapta sa (vătămări care necesită 25 de zile de spitalizare), Mutu riscă pînă la trei ani de închisoare. Pentru un dinte rupt şi o arcadă de DJ spartă în mai multe locuri, Gerrard era pasibili de cinci ani de închisoare. Dar englezii l-au lăsat să se pregătească de Liga Campionilor şi au aşteptat verdictul. Ei s-au obişnuit să-şi vadă fotbaliştii şi foştii fotbalişti „a la Gascoigne” după gratii. Mai sceptici în materie de tribunale, noi ne-am obişnuit să vedem numai brute irecuperabile şi nevinovaţi colaterali. Iar italienii încă nu s-au obişnuit cu românii.