„Cazul Bănel”

Noul antrenor al Stelei caută mijlocaşi multilateral dezvoltaţi

Nicoliţă este tipul de jucător specializat, în sensul şcolii germane de fotbal. Stăpîneşte foarte bine o bucăţică de joc. Unii sar la cap din careu, alţii centrează, alţii dau pase, Bănel […]

Noul antrenor al Stelei caută mijlocaşi multilateral dezvoltaţi

Nicoliţă este tipul de jucător specializat, în sensul şcolii germane de fotbal. Stăpîneşte foarte bine o bucăţică de joc. Unii sar la cap din careu, alţii centrează, alţii dau pase, Bănel aleargă pe banda dreaptă. Asta ştie să facă. Orice discuţie despre calităţile lui ca fotbalist se opreşte aici. Dacă sprintul lui lateral este util echipei sau nu, decide antrenorul.

Piţurcă i-a dat banderola de căpitan, Ilie Dumitrescu i-a retras-o. Asta nu înseamnă că valoarea lui Bănel a oscilat furibund sau că mijlocaşul Stelei a avut o cădere zdravănă de formă. Doar că plămînii lui umflaţi de efort precum cimpoaiele nu se încadrează în tiparul de echipă al noului tehnician. Cum arată acest tipar şi cît va cuprinde din preaplinul de aer proaspăt din Ghencea urmează să aflăm etapele viitoare.

Despre profilul lui Bănel se ştie aproape totul, după cinci ani de evoluţii în tricoul Stelei. Sau ar trebuie să se ştie. De vreme ce unii antrenori, patroni sau suporteri încă se declară dezamăgiţi de mijlocaşul maratonist. După apariţia de 12 minute în amicalul cu Turcia, s-a creat un „caz Bănel”. După huiduielile din meciul cu Timişoara, s-a creat un „caz Bănel”. După huiduielile cu Grasshoppers, la fel. Poate pentru că erorile lui Nicoliţă sînt uşor de identificat. Sare în ochi de cîte ori încetineşte sau evadează galopant din plutonul invizibil. E ca pulsul.

Nu e mijlocaşul polivalent, cu aptitudini ofensiv-defensive. Nu ia ochii cu o pasă înflorită, cu vreo scăriţă spectaculoasă, cu vreo fentă de Liga Campionilor, după ce-a plimbat crampoanele pe teren tot meciul. Este un jucător de mare valoare? Depinde cu cine-l compari. Cu fotbaliştii pe specific românesc, specializaţi în general şi generalişti în special? Atunci da, e un jucător de mare valoare. O piesă stabilă şi cu utilitate precisă în mecanismul echipei. Dacă-l compari cu mijlocaşi tehnici şi vitezişti, cu Pedro sau cu Xavi, talentul lui Nicoliţă devine cenuşiu şi unidimensional.

Nu e un fotbalist complet. Are limitele lui, pe teren. Nu-şi merită nici laudele nemăsurate, nici criticile la scenă deschisă. Merită judecat în interiorul acestor limite. Dar un lucru e sigur: a meritat banderola de căpitan la Steaua. Pentru loialitate, disciplină, decenţă şi alte calităţi pe care nu le deprinzi la antrenamente.

Probabil vor mai apărea alte „cazuri Bănel”, pînă i se lămureşte situaţia. Probabil va mai fi pălmuit şi pupat zgomotos, metaforic vorbind, pînă i se va găsi un nou loc în sacul cu jucării. Dar, indiferent de antrenor, indiferent de obiective, oricît de mulţi creativi ar avea în echipă Steaua, va avea nevoie şi de unii ca Bănel. De unii care să alerge.