În pielea „frustraţilor”

Şefii CFR-ului au schimbat tonul predicilor despre arbitraj

Arbitrajul din Supercupă a fost „corect, cu mici greşeli de ambele părţi”, în descrierea lui Iuliu Mureşan. Arbitrajul de la meciul cu Craiova (penalty neacordat pentru olteni, în minutul 57, la 0-0) […]

Şefii CFR-ului au schimbat tonul predicilor despre arbitraj

Arbitrajul din Supercupă a fost „corect, cu mici greşeli de ambele părţi”, în descrierea lui Iuliu Mureşan.
Arbitrajul de la meciul cu Craiova (penalty neacordat pentru olteni, în minutul 57, la 0-0) a fost comentat în felul următor: „Nu cred că fost penalty, nu comentez arbitrajul”.

Domnul Mureşan n-a comentat nici arbitrajul de la meciul cu Victoria Brăneşti (penalty neacordat pentru nou-promovată, în minutul 40, la 0-0). Arbitrajul de la meciul cu Astra a fost „execrabil” (ploieştenii au fost iertaţi de un „roşu”, în minutul 20, şi de un penalty, în minutul 30).

Şefii de la CFR consideră că s-a comis „viciere de rezultat”. „Voi face memoriu pentru prima dată în viaţa mea!”. Ironia sorţii de preşedinte de club! Domnul Mureşan a rîs cînd Urziceniul a depus memoriu după Supercupă: „Numai cei care pierd acuză!”. Dar important e cum ajung să piardă, nu-i aşa? Şi încă mai important e cum se ajunge la victorie, nu victoria în sine! Asta, dacă e s-o dăm pe etică şi morală în sport!

Dacă e s-o dăm pe polemici postjoc, s-ar spune că şefii CFR-ului experimentează propriile afirmaţii. „Dacă MM se mai uită la meci, o să zică că a fost un arbitraj bun!”, îşi încuraja domnul Paszkany adversarul. Poate că aşa ar trebui să procedeze şi conducerea ardelenilor, înainte de a ţopăi pe testele fizice ale lui Crăciunescu jr..

„I-am învăţat pe jucători să nu fie plîngăcioşi. Noi nu încurajăm cerşetoria!”, a adăugat acelaşi domn finanţator. Un memoriu nu înseamnă, desigur, „cerşetorie”. O reclamaţie nu înseamnă, desigur, o reacţie „plîngăcioasă”.
Ceea ce spune MM, susţinea Iuliu Mureşan, sînt „poveşti de frustrat, fără să-l jignesc”. La fel, ceea ce au spus antrenorii şi şefii de cluburi care au avut de pierdut din cauza arbitrilor, în meciurile cu CFR. „Domnul Stoica şi alţii trebuie să înveţe să şi piardă! Noi avem mentalitate şi spirit de învingător!”.

Acum şefii din Gruia trăiesc propria lor „poveste de frustraţi”. Cum e să fii în pielea acuzatorului? Halucinaţii, roşu în faţa ochilor, fugă de idei, noradrenalină la max? Vor avea stare să vadă meciul cu Astra o dată, de două ori, de nşpe ori, cine ştie de cîte ori, pînă cînd arbitrajul li se va părea cît de cît acceptabil?

Judecîndu-i după vorbe, s-ar zice că şefii clujeni nu se pricep la arbitraj şi observă numai greşelile comise împotriva echipei lor. Sau se pricep la arbitraj, dar au vrut să bruieze senzaţia că, din campionatul românesc, numai Clujul are parte de arbitraje ca-n Champions League. Nu de alta, dar celelalte echipe ar fi devenit invidioase. Şi s-ar fi strîns prea multă presiune.

Arbitrii greşesc. Arbitrajul românesc are probleme mari. Şefii CFR-ul ar fi trebuit să păstreze linia decentă „no comments”. Ori să ceară, din postura forte, de lideri ai campionatului, reforme drastice la CCA. Nu aduce a mentalitate de învingător să dai petrecere cu lăutari cînd capra dramatică a vecinului sucombă în chinuri. Nu dă bine să te comporţi ca şi cum propria ta capră e în afara oricărui pericol. Dacă e o epidemie de porcină?