„Asasinii”

Cu cine ne batem? În afară de români. Cu cine ne batem pentru locul doi? Strategia lui Lucescu pentru Euro 2012 e să nu pierdem puncte cu inexistentele echipe mici. Dar cum va aborda „naţionala” meciurile cu echipele mari, ca […]

Cu cine ne batem? În afară de români. Cu cine ne batem pentru locul doi? Strategia lui Lucescu pentru Euro 2012 e să nu pierdem puncte cu inexistentele echipe mici. Dar cum va aborda „naţionala” meciurile cu echipele mari, ca Albania, Franţa şi Belarus? Ca şi cum grupa n-ar fi fost destul de complicată, uite că pe Anelka l-a luat gura pe dinainte. Anelka, da, băiatul ăla calm care încă se gîndeşte dacă să execute sau nu penaltyul din finala Ligii.

Atacantul lui Chelsea a dezvăluit cine conduce „naţionala” Franţei: cotidianul „L’Equipe”. „Acest ziar este responsabil pentru eşecul Franţei la CM!”. N-a adăugat că „L’Equipe” e responsabil şi pentru titlul mondial luat de Franţa. Se subînţelege.
Iată cu cine ne batem! În locul unei echipe de fotbalişti, „tricolorii” vor înfrunta o echipă de jurnalişti. După ce Anelka a dat cărţile pe faţă („Au dat un titlu asasin!”, „Nu l-am înjurat pe antrenor, doar am mormăit!”), Răzvan Lucescu trebuie să se apuce iar de citit adversarul.

Din cîte se vede cu ochiul liber, „L’Equipe” îşi trimite jucătorii pe teren după reportaje, ştiri, interviuri. Vor ataca de la prima ediţie, cu titluri exagerate, gen „Pour l’Eternite”, pe prima pagină. Vor încerca să-i surprindă pe „tricolori” cu ştiri mici, fără poză, despre ei şi antrenorul lor, Prodan. Nu sînt foarte tari la frazele fixe, dar sigur vor miza pe arma psihologică şi vor scrie, la derută, că „Lucescu jr. e fiul lui Lucescu sr”.

Mare atenţie la „L’Equipe”, aşadar! Selecţionerul avusese el unele intuiţii, cînd s-a arătat dezamăgit de nivelul presei din România şi cînd s-a plîns de aria prea vastă de selecţie a subiectelor. Încă are timp să procedeze „a la Anelka” şi să paseze responsabilitatea calificării pe umerii mass-media. Acum, nu la sfîrşitul campaniei, cînd nu ne mai rămîne mare lucru de făcut, cu excepţia „titlurilor asasine”.