Absenţe motivate

Şefii dinamovişti trebuie să rezolve problema publicului

Dacă ar fi fost profesor, Andone umplea catalogul cu absenţe. Cu 14.000 de absenţe, cîte locuri goale au fost în tribune la returul cu Bălţi. Chiar şi aşa, le-a trecut cîte un punct […]

Şefii dinamovişti trebuie să rezolve problema publicului

Dacă ar fi fost profesor, Andone umplea catalogul cu absenţe. Cu 14.000 de absenţe, cîte locuri goale au fost în tribune la returul cu Bălţi. Chiar şi aşa, le-a trecut cîte un punct imaginar scăzut din nota la purtare. „Sînt dezamăgit! Suporterii să înţeleagă că fără ei nu putem cîştiga campionatul!”. Sigur, ar fi de dorit să înţeleagă asta şi şefii clubului.

Nu se impun scutiri medicale sau adeverinţe semnate de părinţi ca să fie motivate absenţele din primul meci al sezonului. După 2-0 la Chişinău, cu un adversar pitoresc, dar nesemnificativ, era normal ca fanii să nu se înghesuie la porţi. Atracţia serii putea fi reprezentată de noutăţile din lot. Însă la Helder, Garat şi Naumovski e mai atractiv preţul, deocamdată, decît numele. Cînd investeşti doar 250.000 de euro în transferuri, durează pînă îţi scoţi banii din bilete.

Nu-i mai puţin adevărat că şi fanii au avut dezamăgirile lor, în anii de răfuieli intestine şi fotbal mediocru. Au cam pierdut reflexul de a veni la stadion în zi de meci. Despre asta vorbea, de fapt, Andone: „Dinamoviştii adevăraţi să facă tot posibilul să revină alături de această echipă!”.

Printre alte, diverse activităţi, dinamoviştii adevăraţi au făcut şi tot posibilul la îndemîna unui fan. Au înaintat petiţii către Ministerul de Interne încă de acum trei ani, cerînd „dreptul de a avea un stadion modern pentru echipa noastră de suflet”. La începutul lui iulie, au înaintat petiţii pe ziduri către acţionari: „Dinamo furată din interior!”. Şi, poate din respect pentru muzică, poate din alte motive, n-au cîntat şlagăre despre rivala care e numai una.

Fanii reprezintă singura structură vie din ceea ce înseamnă Dinamo. Singura parte a organismului alb-roşu care reacţionează la schimbările din mediu. Partea care face febră în caz de „emenangită” şi alergie la 0-1 cu Inter Curtea de Argeş. Partea care contrastează cu apatia diurnă a clubberilor din lot sau cu hibernarea asurzitoare a lojei.

Stadionul a rămas la fel de ostil spectatorilor. Terenul nu s-a mişcat un centimetru mai aproape de tribune. Iar despre protestele galeriei, preşedintele Badea a declarat sec: „Pentru mine nu există un subiect din ce se scrie pe garduri sau bannere”.

Nu există un subiect, există o problemă. Şefii dinamovişti au o idee foarte exactă despre cum se susţine, nu şi despre cum se conduce o echipă. Aia cu xeroxul nu se pune, e depăşită moral. Iar aia cu Insulele Cayman nu e prevăzută în lege. Pînă le vine vreo inspiraţie managerială, acţionarii ar trebui să se exprime în galerie. Dă mai bine pe TV. Şi, chiar dacă jucătorii n-or să se sinchisească, din obişnuinţă, măcar îi ridică moralul lui Andone.