Inimă de Lord

Telenovela Moraes are tot ce-i trebuie – vampiri, oameni, dezbateri de idei – ca să prindă la public

Ţi se rupe inima. E înduioşător! Nu din cauza lui Junior, care a ajuns, printr-o regretabilă eroare de pilotaj, de pe plajele […]

Telenovela Moraes are tot ce-i trebuie – vampiri, oameni, dezbateri de idei – ca să prindă la public

Ţi se rupe inima. E înduioşător! Nu din cauza lui Junior, care a ajuns, printr-o regretabilă eroare de pilotaj, de pe plajele din Rio în Munţii Bîrgăului. Nu din cauză că s-a rătăcit prin această parte a fotbalului ca un tacîm de argint Chippendale la un tîrg de vechituri din Pantelimon.

Nu asta e drama! Nici faptul că, o dată ajuns, a fost pus să dea probe. Un atacant brazilian de 23 de ani să dea probe la Gloria! L-au luat, fireşte, pe mai nimic, au plătit comisionul impresarului.

Apoi Moraes a marcat cinci goluri în şase meciuri şi a început să aducă a profit pe două picioare. După jumătate de sezon, Pădureanu a deschis licitaţia cu preţul de pornire între unu şi două milioane de euro. Junior e brazilian, dar e unul singur. Preşedintele Gloriei a acţionat ca şi cum ar fi scos la vînzare echipa Braziliei de la Mondial, mai puţin Dunga, plecat în interes de serviciu la clubul lui de suflet.

Ca să-i învioreze pe cumpărători, Jean Pădureanu a anunţat transferul atacantului la Astra, apoi a anunţat că nu-l mai vinde. A acuzat Rapidul de „practici” şi a ameninţat cu o casetă doveditoare în care Juniorul şi tatăl lui depun mărturie despre „ce s-a încercat să se facă”. „Nu sînt supărat pe cineva de la Rapid, ci pe idei!”, a completat Lordul.

Ca să fie clar că şucărul e de la principii, nu de la bani, Pădureanu a scăzut preţul cu un milion de euro. Aşa se derulau transferurile pe vremuri! Mai plusau unii, se mai ambiţionau alţii. Dacă ceri pe marfă exact cît face, dacă suma apare integral în contract, dacă nu încerci un schimb, o reciprocitate, o manevră de culise, care-i frumuseţea?

Unde se vede priceperea conducătorilor de club? Jean Pădureanu are tot dreptul să fie supărat. Nu pentru că Moraes ar valora peste două milioane de euro, scutite de impozit.  Nici nu contează cît face Moraes cu adevărat. Ideea de a vinde un atacant ca pe un pui dezosat, fără jocuri, fără strigături, îl deranjează.

Vechile metode nu mai ţin. Poate au fost folosite prea des, poate şefii de club au ajuns să se cunoască unii pe alţii ca pe propriile buzunare. Poate au ajuns să se priceapă la tacîmuri de argint. În orice caz, privind cum pîlpîie cota lui Junior şi speranţele lui de a ajunge la Barcelona, te trece un fior. E ca şi cum am asista la dispariţia unei lumi şi la ridicarea alteia, fără pic de stil şi de imaginaţie. E înduioşător! Ţi se rupe inima. Pe bune.