Lăcătuş, tatăl

Fotbalul nostru a mai expulzat o emblemă

Lăcătuş a decis „să se rupă puţin de fotbalul intern” şi să plece pe cărarea bătătorită care duce de la Vaslui în Spania, la Oviedo. Spune că vrea ca fiica lui să studieze […]

Fotbalul nostru a mai expulzat o emblemă

Lăcătuş a decis „să se rupă puţin de fotbalul intern” şi să plece pe cărarea bătătorită care duce de la Vaslui în Spania, la Oviedo. Spune că vrea ca fiica lui să studieze la o şcoală mai bună. E genul de explicaţie care dă frisoane pesimiste, îţi aduce aminte de şcolile româneşti şi de ce se mai întîmplă sau nu în ele. „Da, dom’le, bine face!”, îţi vine să zici, „Noi, ceilalţi, ce mai aşteptăm?”.

Primul gînd trebuie să fie la copii, al doilea – la copii, al treilea şi aşa mai departe tot la copii şi la viitorul lor. Şi-ţi mai vin în minte ceilalţi antrenori români care acceptă posturi modeste pentru CV, prin Liga 2, să zicem, ca să-şi ţină copiii la şcolile româneşti, ca să-i ducă la spitale mai bune sau, pur şi simplu, ca să fie mai aproape de ei.
Apoi îţi vin în minte tehnicienii străini care şi-au lăsat familiile acasă, în ţarăa de baştină, şi au venit să lucreze în construcţii de echipe, pe şantierele patriei noastre. Migrarea forţei de muncă a influenţat radical mentalităţile din Liga 1. Iată profesioniştii la lucru! Iată-i săvîrşind imposibilul, adică adaptîndu-se la maşina de tocat ambiţii, nervi şi legende care este campionatul nostru.

Şi iată-l pe Lăcătuş abandonînd această maşină, iată-l bandajîndu-şi vorbele în arici: „Nimeni nu îmi face programul. Nici mie, nici familiei mele!”. După ce pleacă în Spania, va scăpa şi de enervantul tic de a vorbi cu presa. De data asta, a scăpat uşor, a trimis mingea pe terenul reformei în educaţie. Despre nevoia unei reforme în fotbalul românesc n-a pomenit nimic. N-a zis nici măcar că s-a săturat, că a obosit, că şi-a pierdut nădejdea.

Nu e obligatoriu să rezişti la Liga 1. Dacă rezişti prea mult, rişti să nu mai ai priză la normalitate. Dacă nu rezişti decît în Liga 1, e cazul să-ţi pui întrebări, să te cauţi la coloană. Preventiv, se impune cîte o vacanţă în ligi mai însorite. Lăcătuş are dreptate să caute un colţ confortabil de lume şi de campionat. Se înţelege de ce, indiferent de motivele pe care le invocă. 

În lipsa „Fiarei”, tăcerea din Liga 1, cîtă mai este, va pierde în înălţime şi va prinde un uşor accent asturian. Acolo, la Oviedo, „va trebui să mă readaptez”, îşi face Lăcătuş programul. Poate se va readapta şi la fotbalul spaniol. „Poate mă întorc, poate nu”. În doi ani, are timp să decidă asupra carierei de antrenor. Deocamdată, se concentrează asupra carierei de tată.