Dorinel „Şacalul”

Ori Munteanu e antrenorul cu o mie de feţe, ori am văzut prea multe filme!

Tabloul este stupefiant. Lipsit de noimă: şefi de club care „lucrează” la arbitri, dar sînt „lucraţi”, la rîndul lor, de propriii antrenori. Primii cumpără „la […]

Ori Munteanu e antrenorul cu o mie de feţe, ori am văzut prea multe filme!

Tabloul este stupefiant. Lipsit de noimă: şefi de club care „lucrează” la arbitri, dar sînt „lucraţi”, la rîndul lor, de propriii antrenori. Primii cumpără „la negru” puncte pentru echipă, ceilalţi le vînd, tot „la negru”. Pe măsură ce înaintează ancheta în Dosarul Piteşti, pare să fie vorba despre corupţie sabotată din interior tot de corupţie. Aşa se văd lucrurile prin norul de suspiciuni care a culminat cu audierea lui Dorinel Munteanu.

Este un component al Generaţiei de Aur. Mai mult, e recordmanul selecţiilor la „naţională”. Punerea lui sub acuzare ar însemna că fotbalul nostru chiar a ajuns o apă şi-un pămînt. Că n-a mai rămas mare lucru de respectat, de admirat, de apărat. Ar însemna că oamenii de fotbal nu se mai împart în buni şi răi, ci, după gradele de ticăloşie, în foarte corupţi, cei mai corupţi, mai puţin corupţi, coruptibili. Sau, conform Făcăleaţă Windows, se împart după tarif: scumpi, ieftini, fraieri.

Pînă acum, ştiam că există corupţi în fotbal. Prin inducţie incompletă (dacă pînă şi Generaţia de Aur etc, etc), ar urma să aflăm că nu există decît corupţi în fotbal. Şi numai în fotbal, deocamdată. Ceea ce presupune, pe de o parte, mult de muncă pentru procurori, iar pe de altă parte, tot mai puţine emoţii pentru spectatori.

Dacă ar fi să-l credem pe degrabă guralivul Penescu şi pe coechipierii lui de rechizitoriu, finanţatorii reuşesc să controleze tot ce mişcă în fotbal, cu excepţia propriilor cluburi. Comic paradox! Antrenorii şi jucătorii, adică echipa, alcătuiesc un grup de firme-căpuşă, avînd drept obiect de activitate non-combatul. Să zicem că lucrurile stau aşa şi că Marius Stan a aflat abia acum, după 20 de ani în fotbal, şi a intrat în panică, cerînd lămuriri oficiale de la DNA şi LPF. Să zicem şi să ne minunăm!

Din două una: ori Dorinel Munteanu e un Carlos Şacalul, antrenorul cu o mie de feţe, care a păcălit patron după patron, deşi Porumboiu avertizase, deşi Penescu „ciripise”, deşi… Ori am văzut prea multe filme, iar Dorinel Munteanu e Dorinel Munteanu, deşi Porumboiu avertizase, deşi Penescu „ciripise”, deşi…

Dacă am avea de ales între cuvîntul lui Penescu şi cuvîntul lui Dorinel Munteanu, l-am alege, fără ezitare, pe al doilea. Dar există şi cuvintele înregistrate. Pînă una, alta, trebuie să ne obişnuim cu ideea că membrii Generaţiei de Aur sînt şi ei oameni. După ce l-am văzut pe Gică Popescu înapoind 400.000 de dolari către statul român, rămîne să-l vedem pe Dorinel Munteanu ieşind, într-un fel sau altul, din mormanul de aluzii în care l-au plantat foştii patroni.