Care e Săpunaru?

Fundaşul Rapidului s-a îndepărtat de imaginea de băiat rău

Oamenii se schimbă. Sau poate nu. Poate devin ei înşişi, la un moment dat. Probabil asta s-a întîmplat cu Cristi Săpunaru. Diferenţa sare în ochi. Mai întîi, a fost tipul ăla […]

Fundaşul Rapidului s-a îndepărtat de imaginea de băiat rău

Oamenii se schimbă. Sau poate nu. Poate devin ei înşişi, la un moment dat. Probabil asta s-a întîmplat cu Cristi Săpunaru. Diferenţa sare în ochi. Mai întîi, a fost tipul ăla care găsea mereu ceva de împărţit cu lumea. Apoi, e acest bărbat care are ceva de împărţit altora. Şi care şi-a pus umărul la dispoziţia unui orfan.

Întîi, Săpunaru dînd bobîrnace camerelor TV. Apoi, fundaşul Rapidului ţinîndu-l în braţe pe băiatul lui Sandu Neagu. Ambele imagini sînt puternice, ambele sînt adevărate. Nici o contradicţie la mijloc, doar timp trăit.

Acum doi ani, la Cluj, cot la cot cu „tricolorii”, Săpunaru îşi omora plictiseala dinainte de meci aruncînd cu pietre ecologice în veveriţele şi în jurnaliştii din Grădina Botanică. În noiembrie anul trecut, după amicalul cu Polonia, ieşea pe mai multe uşi deodată din aeroport. A fost suspendat două meciuri de la „naţională”. Peste o lună, se certa cu oamenii de ordine, pe tunelul de pe Estadio Da Luz. Liga portugheză l-a suspendat şase luni, apoi a redus pedeapsa la patru etape. Imaginile de pe camerele de supraveghere au făcut turul televiziunilor lusitane. Părea că nu se va opri. Şi întrebarea era pînă unde va ajunge?

Reportajul lui Radu Oprişan din „Gazeta Sporturilor” ni-l arată altfel, cu tot cu pozele lipsă din copilărie. Săpunaru nu vorbeşte despre asta. În primul rînd, pentru că e bărbat, iar bărbaţii nu vorbesc despre asta. În al doilea rînd, pentru că ar trebui să renunţe la poza de „dur”.

Vorbesc imaginile, în schimb. Săpunaru care-l ţine în braţe pe Roberto Neagu prezintă o cu totul altă poveste decît cele terminate cu amenzi şi suspendări. Greu de spus care dintre ei îl sprijină pe celălalt, unde se termină fotbalul şi unde începe viaţa. Mai bine să nu întrebăm, s-ar alege praful de faimoasa duritate a lui Săpunaru. Iar fundaşii trebuie, prin fişa postului, să aibă un profil cît de cît fioros.

Cel care a văzut bine de la început a fost Sandu Neagu, cînd a afirmat despre el că „e un băiat tare bun şi un rapidist adevărat”. L-a recunoscut înaintea tuturor, înainte să se recunoască el însuşi. Şi i-a încredinţat nepreţuitul tricou cu numărul 9. A avut motivele lui.