Un portar mare, dar copil

Tătăruşanu trebuie să reziste la multe lucruri, inclusiv la ironii

Tătăruşanu este un portar mare, mai precis, are cu doi centimetri peste Buffon şi cu trei centimetri peste Dasaev. Dacă are nevoie de alte comparaţii măgulitoare, le găseşte pe „Google”. […]

Tătăruşanu trebuie să reziste la multe lucruri, inclusiv la ironii

Tătăruşanu este un portar mare, mai precis, are cu doi centimetri peste Buffon şi cu trei centimetri peste Dasaev. Dacă are nevoie de alte comparaţii măgulitoare, le găseşte pe „Google”. Asta, în cazul în care Ionuţ Popa sau alt antrenor cu gust de vorbă mai face vreun comentariu răutăcios despre el.

Prima condiţie să fii un portar de valoare e să ai nervii tari. Să nu te zdruncine cînd eşti luat peste picior pentru o gafă. „L-aş ruga frumos pe domnul Popa să nu mai comenteze niciodată pe seama prestaţiei mele!”, a răbufnit goalkeeper-ul Stelei. „Niciodată” e un cuvînt mare pentru cei 24 de ani ai lui Tătăruşanu. Antrenorul de la UTA l-a numit „un portar mare şi prost” pentru că nu i-a pus piedică lui Păun. Ei, şi? Peter Shilton a fost acuzat de o ţară întreagă că n-a oprit „Mîna lui Dumnezeu” la Mondialul din ’86. Portarilor li se cere imposibilul, aşa cum li se cere pietonilor să traverseze pe zebră.

Nu comentariul lui Ionuţ Popa ar trebui să-l streseze pe Tătăruşanu, ci remarca lui Duckadam, despre criza portarilor din fotbalul românesc. Pe tinerii goalkeeperi candidaţi la „naţională”, critica asta ar trebui să-i pună pe gînduri. Criză sună dramatic, dar pe undeva, există o lipsă. Nu de valoare, ci de răbdare. Săndoi e mai puţin alarmat decît Duckadam. Crede în şansa lui Tătăruşanu, a lui Pantilimon şi a altor portari tineri din „C”, din „B”. I-a avut sub mînă, le cunoaşte potenţialul. Încă nu şi-au atins limitele, dar important e că există concurenţă pe post.

Ce-i drept, niciodată n-am avut o inflaţie de portari buni, cum au italienii, de pildă, sau spaniolii. Aşa se face că, în timp ce Victor Valdes, la 28 de ani şi cu trei trofee ale Ligii în vitrină, aşteaptă încă să fie convocat la „naţională”, Tătăruşanu a prins lotul mare de la 23 de ani. Asta nu înseamnă că, o dată săltat în vîrf, nu mai poate fi criticat cînd greşeşte. Dimpotrivă, trebuie să se aştepte la observaţii şi cînd opreşte totul, inclusiv mîna lui Dumnezeu. Nu-i exclus să se spună despre el că este „un portar mare şi necredincios”.

La 24 de ani, e prea devreme pentru somnul pe lauri. Şi pentru aburi de vedetă neînţeleasă. Tătăruşanu trebuie să tragă cu ochiul la Dani Coman, la Lobonţ, eventual să-i întrebe cum suportă ironiile, glumele, opiniile mai mult sau mai puţin de bun-simţ. Asta e a doua condiţie să fii un portar de valoare. Să ştii cînd trebuie să te-nfurii.