Clubul unde nu se întîmplă nimic
Ca să se schimbe ceva la Steaua, trebuie schimbat patronul
„Becali e vinovat că Steaua a ratat un an!”. Judecata a fost exprimată de Cristiano Bergodi, în interviul acordat Gazetei. Cît înseamnă un an în viaţa unei echipe? E la […]
Ca să se schimbe ceva la Steaua, trebuie schimbat patronul
„Becali e vinovat că Steaua a ratat un an!”. Judecata a fost exprimată de Cristiano Bergodi, în interviul acordat Gazetei. Cît înseamnă un an în viaţa unei echipe? E la fel ca un an din viaţa unui om, mai mult, mai puţin? La viteza fotbalului de azi, un an trece foarte repede. Ierarhiile se răstoarnă şi se refac cît ai clipi. Numai că la Steaua timpul nu curge. Şi nu de un an, de cîţiva ani. A observat şi fostul tehnician din Ghencea că echipa bate pasul pe loc. Evenimentele se repetă periodic, nu se schimbă decît numele antrenorilor şi al jucătorilor. Tiparul distructiv se păstrează intact.
Ce înseamnă să ratezi un an? „Defineşte ratare!”, i-ar cere un klingonian microbist lui Bergodi. Dacă Real Madrid, cu galaxia la purtător, a fost eliminată din „optimile” Ligii, înseamnă că a ratat anul? Posibil. Dar, din punctul de vedere al marketingului sportiv, Real Madrid n-a ratat nici măcar o secundă din 2000 încoace. A ieşit din Liga Campionilor, dar, pentru al cincilea an consecutiv, a fost declarat cel mai bogat club din lume.
Depinde ce-ţi doreşti. Bani, performanţe, faimă, demnitate? Steaua nu ştie. Şi chiar dacă ar şti, la club nu sînt permise decît „pohtele” patronului. Iar „pohtele” astea au înlocuit treptat valorile care susţin o echipă. Judecînd după furtunile nervoase şi accesele de veselie, s-ar spune că în Ghencea se întîmplă în fiecare zi cîte ceva. Nu în fiecare zi, ci de la oră la oră, şi chiar dintr-un minut în altul, în cuprinsul unei singure fraze! În realitate, sub suprafaţa isterică nu se întîmplă nimic. Pauză. Întuneric. Din cînd în cînd, cineva izbeşte o uşă, cineva se baricadează în vestiar. Apoi se lasă din nou amorţeala.
„Marele meu regret e că începusem o muncă şi nu mi s-a dat voie să continui!”. Bergodi n-a înţeles probabil de ce nu i s-a dat voie. Astfel de lucruri sînt greu de înţeles. De ce dictatorii africani îşi măcelăresc supuşii? Probabil nici ei nu-şi dau prea clar seama de ce. Antrenorul italian se miră ca un funcţionar ONU că regimul din Ghencea cumpără grenade second-hand, în loc să construiască şcoli şi spitale. Să le dărîme, da, iată o provocare! Iată o demonstraţie de forţă! Dar să le construieşti?
După calendarul lumii de afară, Steaua a pierdut un an. Calendarul din interiorul clubului indică însă aceeaşi dată ca în ziua cînd controlul a fost preluat de actualul patron, printr-o mărire şmecheră de capital social. În acea zi au plecat şi Bergodi, şi Olăroiu, şi Hagi, şi Lăcătuş, şi Protasov, şi Dorinel Munteanu şi toţi ceilalţi care au început o muncă la club. Istoria a stat în loc şi nu se va clinti pînă cînd nu se schimbă patronul.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele