Returul soldatului sovietic

Meciurile în noroi vor influenţa lupta la titlu

Şi luptele în noroi au farmecul lor. Avem oarecare disponibilitate şi destulă infrastructură picată din cer. Ar mai fi nevoie doar de puţină birocraţie, ca să ne putem lăuda cu cel mai […]

Meciurile în noroi vor influenţa lupta la titlu

Şi luptele în noroi au farmecul lor. Avem oarecare disponibilitate şi destulă infrastructură picată din cer. Ar mai fi nevoie doar de puţină birocraţie, ca să ne putem lăuda cu cel mai bun campionat din lume. N-ar trebui decît să-i schimbăm numele Ligii 1.

Pentru nostalgicii fotbalului curat, există două soluţii de evitare a driblingurilor prin nămol. Prima variantă ar putea servi ca sursă de inspiraţie pentru un SF de calitate: stadioane româneşti cu acoperiş retractabil şi cu sisteme de drenare a gazonului. A doua variantă se numeşte modelul rusesc, campionat primăvară-toamnă. Se aplica şi la noi prin anii ’50. Între timp am intrat în Europa, dar, climatic vorbind, aparţinem tot de Estul continentului. Şi, cu toată încălzirea globală, încă nu ne putem lăuda cu ierni mediteraneene. Irlanda, Finlanda, Suedia, Norvegia, Belarus, Letonia, 13 ţări în total, europene sau ex-sovietice, aplică acest sistem de campionat, fără să se cramponeze de originea lui nesănătoasă.

Pînă cînd se va găsi o soluţie de compromis între idealurile occidentale şi inerţia tradiţională, returul nu va fi amînat. Nu pentru că s-a opus şeful Ligii. Dreptul de veto se află, de fapt, la conducătorii de cluburi. Ca patroni, nu puteau lăsa decizii atît de importante în seama unei singure persoane, fie ea şi Doamna de Fier a buletinelor meteo.

Şefii de cluburi au decis să rişte sănătatea jucătorilor, locul în clasament, banii din încasări, spectacolul din teren. Probabil şi-au făcut calculele şi au constatat că banii din televizări şi de la sponsori acoperă eventualele pierderi de parcurs. În viziunea lor, fotbalistul este o variantă actualizată a soldatului sovietic biruitor, ultrarezistent şi ultradisciplinat.

Ligamentele nu contează, iar amînarea nu rentează pentru patronii de cluburi. Unde mai pui că un retur pe vreme proastă rezolvă de la sine problema tribunelor goale. Nici nu mai e o problemă, ci un fenomen natural. Oricum, spectatorii nu s-au numărat printre frămîntările de bază ale echipelor din Liga 1.

În noroi se vor pierde însă puncte. Iar pe teren, se va juca altceva decît fotbal. Le poţi pretinde jucătorilor forţă fizică peste medie, rezistenţă la frig, faruri de ceaţă şi lanţuri antiderapante, dar nu le poţi cere să controleze traiectoria mingii prin nămeţi sau aderenţa crampoanelor la mocirlă. Sportul pe care-l propun LPF şi patronii de cluburi în acest debut de retur seamănă mai degrabă cu un joc de noroc, cu o vedere de la Muzeul Satului sau cu o farsă nesărată la care se rîde în cerc restrîns.

Dacă vom vedea sau nu fotbal pe alocuri, asta depinde de anticicloni, care, conform unor surse demne de crezare, au votat total împotriva curentului la alegerile LPF.