Momentul lui Boloni

Ţălnar se poate obişnui cu gîndul că va rămîne la Dinamo

Balint selecţionerul Moldovei şi Andone la ŢSKA Sofia. Deocamdată, ofertele din ţară n-au fost suficient de convingătoare încît să-i ţină înăuntrul graniţelor Ligii 1. De ce ar veni Boloni […]

Ţălnar se poate obişnui cu gîndul că va rămîne la Dinamo

Balint selecţionerul Moldovei şi Andone la ŢSKA Sofia. Deocamdată, ofertele din ţară n-au fost suficient de convingătoare încît să-i ţină înăuntrul graniţelor Ligii 1. De ce ar veni Boloni la Dinamo? Pentru că Ţălnar l-ar primi cu braţele deschise. „Îmi doresc din tot sufletul să vină!”. Poate e doar modestie bine jucată, poate e diplomaţie fără obiect, proiectul Boloni fiind în stadiul de bumb pe lista de cumpărături la gura sobei a fraţilor Becali.

Dar această predare necondiţionată a postului de antrenor vorbeşte mai mult despre situaţia „cîinilor” decît au făcut-o şefii clubului în ultimii zece ani. Andone nu s-a oprit din lene la Sofia sau dintr-o stimă de sine exagerată. S-a oprit pentru că ştie apăsător de bine peisajul din Ştefan cel Mare. Bulgarii nu au plătit mai mult, au plusat cu organizarea. Spre deosebire de Dinamo, ŢSKA este un club care are început, mijloc şi sfîrşit, fiecare împărţit frumos pe capitole.

Poate impresiile lui Boloni s-au şters. Standard, titlul în Belgia şi decompresia de după, Liga Campionilor, transferul lui Milan Jovanovici. Exilul lui durează de suficientă vreme încît să aibă o imagine gri indiferent asupra fotbalului românesc. Nimic frapant, nimic în tuşa mizeră care observă fără efort de la faţa locului. Singurul lucru care ar trebui să-i dea de gîndit e graba prietenoasă cu care Ţălnar se dă la o parte.

„Nu e momentul!”, a parat Boloni, la fel de prietenos, zvonurile despre venirea lui la Dinamo. Recunoaşteţi stilul indirect ironic, nu-i aşa? Nu e momentul nici acum, nici mai tîrziu. Pentru că Boloni nu e măturător de caractere, nu e demolator de corturi, nu e revoluţionar de meserie, care se ia la trîntă cu sistemul şi dinamitează mentalităţi pe bandă rulantă. Boloni e un antrenor şi atît, cum ar spune clasicii cu trabuc. Dacă va veni vreodată în Ştefan cel Mare, va veni să antreneze, nu să rezolve cubul lui Rubik pentru Vasile Turcu şi integramele manageriale pentru Borcea. Nici să servească drept deghizare credibilă pentru impresarii Becali.

Din păcate sau, cine ştie?, din fericire, pentru Ţălnar, chiar nu e momentul. Trebuie să stea pe poziţii şi să-i alerge pe băieţi prin zăpadă, pînă rătăcesc cărarea spre cluburile de noapte. Din păcate pentru fotbalul nostru, Liga 1 nu e un mediu destul de sigur şi stabil încît să-şi ţină valorile acasă. Trebuie să le plaseze peste graniţă, în campionatele altora, cum îşi plasează alţii tablourile de familie în băncile elveţiene. Momentul lui Boloni, al lui Andone, al lui Balint, al lui Lucescu senior va veni exact după ce terminăm polemicile şi ne apucăm de treabă şi de fotbal.