Cu şapca în mînă

Patronul lui Manchester îi concurează în isteţime pe patronii din Liga 1

Şefii de cluburi din România pot să-şi dea o palmă zdravănă peste frunte! Cum de nu le-a venit şi lor ideea! Patronii de la Manchester s-au dus „cu […]

Patronul lui Manchester îi concurează în isteţime pe patronii din Liga 1

Şefii de cluburi din România pot să-şi dea o palmă zdravănă peste frunte! Cum de nu le-a venit şi lor ideea! Patronii de la Manchester s-au dus „cu şapca în mînă”, cum scrie „The Sun” şi au cerut bani împrumut de la jucători. Vor să strîngă vreo 500 de milioane de lire. Cam atît i-ar trebui familiei Glazer să redreseze bugetul lui United. Pentru început.
Nu se ştie cum a primit vestea Alex Ferguson, dar jucătorii au rămas cu gurile căscate. Pînă să se dezmeticească, au primit şi o hîrtiuţă, cu noul plan de investiţii, ticluit de Malcolm Glazer. Încă n-au dat nici un răspuns. Dar cum să-l refuzi pe patron?

Nu e mare deosebire între un salariu tăiat şi un salariu împrumutat la club. Singura diferenţă e maniera, stilul în care jucătorilor li se întorc buzunarele pe dos. Soluţia americanilor de la Manchester are un ambalaj elegant, aproape ademenitor: începînd cu patronul care se milogeşte politicos şi terminînd cu graficele în coadă de peşte, full-color. Fotbalistul rămîne cu senzaţia plăcută că decizia se află la el, că echipa are nevoie de el şi că se află cel puţin pe picior de egalitate cu patronul. Pe cînd în Liga 1, jucătorilor li se dă de înţeles că sînt un fel de încurcă-lume, încurcă-bugete, de aceea trebuie jumuliţi unilateral şi plesniţi preventiv cu Regulamentul peste nas.

Glazer are şi de unde cere. Vorbim despre jucătorii aceia vestiţi, cu salarii aproape la fel de vestite, despre care Platini se lăuda că nu-l şochează. Patronul lui Manchester s-a orientat corect, dar tot îţi trebuie oarecare flexibilitate în mişcări să te plasezi într-o postură ingrată în faţa propriilor angajaţi. O fi calculat că e mai profitabil să pozeze jalnic în faţa echipei decît să anunţe falnic că n-are cu ce ţine clubul.

Dacă ar fi jucat în Liga 1, Rooney sau Giggs ar fi aflat din presă că sînt în plus la echipă, că au fost amendaţi cu 50 la sută din contract pe termen nelimitat şi că nu pot face nimic în privinţa asta. Dar joacă la Manchester, devenit între timp vis american, în care orice e posibil, în bine sau în rău. Îndrăzneala lui Glazer a mers pînă la a le propune şi oamenilor de serviciu să devină acţionari de vreme rea la United. Culmea îndrăznelii ar fi să ceară bani şi de la scoţianul Ferguson, culmea culmilor ar fi să-i obţină.

Peripeţiile financiare de la ManU se anunţă tot mai furtunoase. În primele zile ale anului, suporterii au aflat cu justificată indignare că membrii familiei Glazer au scos sute de milioane de lire din club, pentru a-şi regla propriile afaceri. Dar asta se întîmplă şi la noi, nu doar la case mai mari! Finanţatorii din Liga 1 ar putea da lecţii oricui  despre devalizarea propriilor echipe. Nu s-au împrumutat încă de la jucători, dar, dacă le vine ideea, nu-i exclus să-l depăşească în isteţime pe Glazer. La Rapid, de exemplu, salariile vin cu întîrziere şi nu prea e rost de colectă în vestiar. Dar juniorii îşi iau alocaţiile la timp. Doar n-o să le risipească aiurea, pe merdenele şi savarine!