Copii arbitri căutăm tată!

Vasile Avram ţine la onoarea lui de familist, nu la onoarea CCA

Cînd fiul preşedintelui Franţei (ţară la modă în fotbal) şi-a anunţat candidatura la şefia unei agenţii guvernamentale, zeci de cetăţeni revoltaţi au depus cereri de adopţie la Palatul […]

Vasile Avram ţine la onoarea lui de familist, nu la onoarea CCA

Cînd fiul preşedintelui Franţei (ţară la modă în fotbal) şi-a anunţat candidatura la şefia unei agenţii guvernamentale, zeci de cetăţeni revoltaţi au depus cereri de adopţie la Palatul Elysee. Să fie şi ei copiii preşedintelui, de vreme ce asta e condiţia necesară şi suficientă a reuşitei. Perspectiva unei familii atît de numeroase l-a convins pe junele Sarkozy să-şi retragă candidatura.

Ce ar trebui să facă tinerii arbitri români care doresc să promoveze? Să ceară să fie înfiaţi de Vasile Avram. Sau de prietenii lui Vasile Avram! Primul pe lista cu asistenţii promovaţi în Liga 1 e fiul mai mic al şefului CCA, al doilea e fiul unui prieten al şefului CCA. Şi toate astea, într-o perioadă de vacarm intermitent pe tema arbitrajelor.

Poate „nepoţii” au valoare. Poate că nu. Cui îi pasă? Şefii de cluburi au devenit alergici la orice alţi arbitri în afara lui Collina şi judecă brigăzile româneşti cu un scepticism vecin cu isteria. Nu era nici locul, nici momentul pentru noi pricini de neîncredere. Dar Vasile Avram sfidează situaţia şi pune cu hotărîre interesele copiilor săi înaintea intereselor CCA. E un părinte capabil, dar un preşedinte iresponsabil. În mod normal, atîtea nepotisme pe cap de locuitor ar fi trebuit să-i aducă demult demiterea. Dar în modul românesc, îi aduc cel mult invidia vecinilor şi a preşedinţilor de club din cartier. Bună şi asta, să vadă şi el cum e să obţii ceva pe merit. 

Gheorghe Constantin a procedat la fel cu Augustus, încercînd să-l protejeze cît a fost în fruntea CCA. Nu l-a trimis la meciuri dificile şi l-a scutit de testele fizice. Rezultatul? Fiul său a trebuit să suporte presiuni şi critici suplimentare, plus povara unui proces în familie. Vasile Avram a preluat modelul, de parcă nepotismul apare în fişa postului de şef al arbitrilor.

E o tradiţie nefericită şi pentru taţi, şi pentru fii, şi pentru arbitraj în general. Avram-tatăl nu riscă să fie anchetat pentru că-şi privilegiază copiii, dar nici nu-l paşte vreun pericol de a fi luat în serios. Şefii de cluburi au început deja să se răsfeţe, să dea comandă pentru arbitri din Germania şi Capul Verde, apoi numai din Germania, apoi numai anumiţi arbitri nemţi, apoi numai şuruburi nemţeşti.

Şeful CCA nu mai are elanul să-i refuze, cîtă vreme închid şi ei ochii la ambiţiile lui de familist. Nu va fi şef al CCA pe viaţă, desigur. Prin urmare, protecţia paternă va funcţiona doar temporar. Pe termen lung, proptelele părinteşti mai mult îi vor încurca pe Marius şi Valentin. S-ar putea ca la Comisie să vină un alt tată, cu alţi fii, dornici să se joace de-a ecusonul. 

Pe de altă parte, dacă propriul lor părinte nu are încredere în valoarea lor şi simte nevoia să-i „salte” pe liste, ce încredere să aibă restul lumii? La un moment dat, vor trebui să meargă pe propriile picioare. Şi atunci, în fine, vom putea judeca dacă au sau nu valoare şi în ce cantitate.

Pînă atunci, cei cu vocaţie de arbitri să dea ture pe la CCA cu cererile de adopţie! Rugăm seriozitate. Aşteptăm provincia. Exclus şefii de cluburi.