Maria Andrieş

Într-o lume macistă este nevoie cîteodată de bisturiul observațiilor unei femei. Sexul slab? O glumă misogină

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Maria Andrieş
Cifre, nume, chipuri

La meciul Islanda – Argentina, din faza grupelor, scor 1-1, s-au uitat 201.000 de islandezi, adică 60 la sută din populaţia ţării, de 307.000 de locuitori. Mai mult, scrie Hollywood Reporter, citând televiziunea naţională de la Reykjavik, cei care au […]

...

Cupa celor umili

Zlatko Dalici nu va antrena Barcelona sau Real Madrid, deşi susţine că ar câştiga un sac de trofee în Champions League. Selecţionerul Croaţiei nu este un brand, iar asta nu e tocmai o fericire pentru marketingul marilor cluburi.

După cum […]

...

A cui este această Franţă?

„Cu capul în stele”, aşa a titrat L’Equipe, pe prima pagină, după calificarea Franţei în finala Mondialului. „La porţile Paradisului”, a scris Le Parisien. „Tot nu suntem campioni”, a venit contrapunctul dinspre Didier Deschamps, după victoria muncită, 1-0, din semifinala […]

...

Ireversibil

„Am cerut contractele fotbaliştilor de la LPF şi de la FRF. Nu au vrut să răspundă la solicitare şi atunci m-am dus cu Garda peste ei şi le-am luat”. Se întâmpla în 2005. Cel care povesteşte este Sebastian Bodu, pe […]

...

Franţa – Belgia, balşoi spectacol

Între noi, europenii, acum. În prima semifinală mondială, Franţa întâlneşte Belgia: două ţări vecine, prietene, care fac bancuri una despre alta. „Le Parisien” o numeşte relaţie de dragoste-ură: se iubesc, dar se tachinează.

De ce nu mănâncă belgienii covrigi? Nu […]

...

Un salvator

Au trecut zece ani fără Ioan Chirilă

La vechii indieni, povestitorul venea al doilea, în ordinea importanţei, după Dumnezeu. Zeul suprem crea lumea şi îşi lua mîinile de pe ea. În schimb, povestitorul stătea la preluare, gata să o salveze, […]

vineri, 20 noiembrie 2009, 9:49

Au trecut zece ani fără Ioan Chirilă

La vechii indieni, povestitorul venea al doilea, în ordinea importanţei, după Dumnezeu. Zeul suprem crea lumea şi îşi lua mîinile de pe ea. În schimb, povestitorul stătea la preluare, gata să o salveze, în caz de catastrofă naturală, de război atomic sau de litigiu pe teme de arbitraj.

Cum se salva lumea pe atunci? La fel ca în zilele noastre. Inventîndu-i un sens, o istorie cu trecut şi cu viitor. Povestind-o. Povestind-o astfel încît totul să se termine cu bine. De la vechii indieni pînă azi, lucrurile stau aproape la fel. Cine spune o poveste îşi asumă responsabilitatea de a salva lumea. Cînd scria sportul românesc, Ioan Chirilă avea grijă să-i dea un final nu atît fericit, cît luminos. Au trecut zece ani fără el. De zece ani, sensul e tot mai diluat şi finalurile luminoase – tot mai stinse. Dar sînt posibile, ştim asta sigur.   

Dacă se întîmplă să uităm, dacă ni se pare că răul învinge sau că fotbalul nostru a ajuns atît de bicisnic încît nu-şi merită nici măcar trecutul, e suficient să citeşti o pagină din Chirilă. Cîteva rînduri. Veţi vedea că şi eşecurile au un rost, înfrîngerile au farmecul lor omenesc, iar gesturile mărunte capătă măreţie, dacă ştii cum să le priveşti.

Ioan Chirilă avea privirea aceea. Privirea în stare să vadă sensul dincolo de absurd şi de obişnuinţă. Privirea aceea şi generozitatea neobosită faţă de lume sînt marca marilor povestitori. A scuturat lumea sportului de vulgar, de meschinărie şi, pe cît posibil, de suferinţă, i-a dat o formă rotundă şi un miez, a populat-o cu eroi, apoi a lăsat-o să treacă din mînă în mînă, lume-carte sau lume-ziar.

Au trecut zece ani fără el şi fără prea multe finaluri senine. Dar ele există. În ciuda mediocrităţii care copleşeşte şi a urîtului care oboseşte, există. Ioan Chirilă a crezut în ele şi le-a demonstrat posibilitatea. A demonstrat că fotbalul poate fi şi merită povestit. Că sportul poate fi şi merită povestit. Pentru simplul motiv că are de-a face cu noi şi cu lumea noastră, care, sper că sînteţi de acord, poate fi şi merită povestită. Adică merită un viitor.

Au trecut zece ani fără el. Peste alţi zece ani, cine ştie?, hîrtia de ziar şi fila de carte vor deveni, la rîndul lor, amintiri. „Gazetar” e deja un cuvînt de modă veche. Peste zece ani, se vor inventa alte cuvinte, cu totul noi, nemaiauzite, pentru a-i numi pe jurnalişti. Dar înţelesul va rămîne cel asumat, la începutul timpurilor, de Ioan Chirilă. „Gazetar” înseamnă, la bază, meseria de a salva lumea.

Comentarii (11)Adaugă comentariu

mopsu (1 comentarii)  •  20 noiembrie 2009, 23:06

dormi in pace Nenea Vanea! am crescut cu cartile tale, am iubit Ripensia, Venusul si Rapidul…
Uneori ma bucur ca nu mai esti aici sa vezi atatea mizerii…
Sunt sigur ca asculti la radio meciul cu Cehoslovacia de la Trieste din 1934…

marian (23 comentarii)  •  20 noiembrie 2009, 23:17

gazetar inseamna, astazi, in primul rand radu cosasu, care vine cam din aceeasi lume ca si vanea chirila. dumneavoastra, maria andries, ati citit „decatlonul de aur” ? sper sa nu va suparati ca va intreb …

Basarabeanul visiniu (34 comentarii)  •  21 noiembrie 2009, 1:47

Da, Mopsule, da!
Asculta la Radio, cu 2 prieteni si un paznic, undeva dincolo de Dunare…
(Dincolo de Dunare, din punctul tau de vedere. Caci eu sunt din stanga Prutului.)

Basarabeanul visiniu (34 comentarii)  •  21 noiembrie 2009, 1:52

Citind cartile lui nea Vanea, gasite cu mare greutate pe aici pe la noi, Mopsule, intuiam ca nu se poate sa nu fiu si eu roman, chiar daca la scoala mi se spunea cu totul altceva…

emg (66 comentarii)  •  21 noiembrie 2009, 3:08

esti draguta in idealismul tau maria, insa personal viitorul sportului romanesc mi-e foarte in ceatza. cred ca nici pe vremea comunismului n-a fost atat de urat pe cat e azi, cu toti oamenii care-l populeaza, cu tot scandalul perpetuu, cu toti diletantii si incompetentii care il conduc

ba(la)nel (45 comentarii)  •  21 noiembrie 2009, 10:16

citesc si recitesc mereu cartile lui nea vanea…cate am invatat din acele carti…e greu fara nea vanea…

usa/detroit (1 comentarii)  •  21 noiembrie 2009, 10:29

Pentru un om care a citit „Sportul popular”,”Sportul” si tot ce a aparut dupa 1989 in materie de sport pot spune ca vanea nu a fost altceva decat un dinamovist „ofticat” ,un antistelist convins, un mediocru ridicat,pe nedrept,la nivelul de „star”….dar,despre morti numai de bine!

bimbi79 (21 comentarii)  •  21 noiembrie 2009, 10:58

Neatza Frumuseţe

Motto: La poarta Cetăţii, Bătranul îi aştepta.

Îi aştepta cu Răbdarea Eternităţii, ştiind că doar timpul recuperează distanţa dintre generaţii.

Imaginaţi-vă, vă rog, o bancă goală, în parc, într-un splendid decor autumnal… Jos, un imens covor de frunze îngălbenite, iar de jur împrejur copaci „semidezbrăcaţi”

Aşezat pe bancă, mi-l imaginez pe Nea VANEA. Aşteapta un surâs, o poveste, o ştire de la noi. Dar noi trecem pe lângă, în viteza, grăbiţi… ignorand o bancă goala.

În fiecare culoare din acest tablou descopăr o amintire, o idee, un sentiment. Sunt frunze care au să cadă şi ele în curand, la fel ca cele deja moarte… Iar atunci când copacii vor rămâne dezgoliţi, vom observa mormanul de frunze. Vom lua o grebla, ne vom opri şi le vom aduna. Mai apoi, obosiţi, ne vom aşeza, în sfârşit, pe bancă şi vom sta la sfat cu ăi bătrâni.

Scutur din cap, mă trezesc la realitate.

Da, Mărie…
Un comentariu care vrea să reînvie memoria marelui IOAN CHIRILĂ.

Din păcate învăţămintele lui au fost date uitării.

Nu este cazul acum, dar poate voi reveni.

O zi bună Prinţesă !

doru (33 comentarii)  •  21 noiembrie 2009, 11:27

in toate religiile monoteiste, „povestitorul” e al doilea dupa dumnezeu – vezi mahomed, moise, chiar jesus in varianta naturii lui umane cum sustin musulmanii. Nu trebuia sa mergi pana la vechii indieni. In rest, si mie mi-au luminat copilaria cartile lui chirila.

autholycus (7 comentarii)  •  21 noiembrie 2009, 14:29

povestitorul.mah cat as vrea sa traiesc in trecutul ala cand povestea mai era ceva.azi cu tehnologia asta si u goana asta nebuna dupa bani nu mai avem timp sa ascultam, dar sa mai spunem o poveste.mi-e dor de nea vanea.mai scoateti si restul cartilor cu el chiar daca nu e profitabil.eu le cumpar.

pepeman (9 comentarii)  •  21 noiembrie 2009, 15:34

usa/detroit
Mă bucur că eşti acolo şi nu aici. Şi pentru tine, şi pentru noi.

Comentează