Amprente

Sînt gesturi care se pierd. Gesturi care i-ar putea lăsa fotbalului nostru o amprentă nobilă, un „ce” aristocrat. Gesturi mărunte. Marcel Răducanu călcîndu-şi hainele pentru Seara Legendelor de la Hamburg. Singurul român invitat la evenimentul de la începutul lui septembrie.

[…]

Sînt gesturi care se pierd. Gesturi care i-ar putea lăsa fotbalului nostru o amprentă nobilă, un „ce” aristocrat. Gesturi mărunte. Marcel Răducanu călcîndu-şi hainele pentru Seara Legendelor de la Hamburg. Singurul român invitat la evenimentul de la începutul lui septembrie.

Ei bine, „mi-am călcat singur ţoalele, mi le-am aranjat, dar le-am uitat acasă. Şi am ajuns acolo în blugi. Cînd i-am văzut pe ceilalţi la costum, le-am zis că sînt şoferul autocarului. Îmi era ruşine”. Poate e doar o poveste, poate Marcel Răducanu a înflorit-o pe ici, pe colo, pentru că-i place să se amuze pe seama lui. Dar e o poveste bună. De cîte ori auziţi pe vreun om de fotbal de la noi spunînd că se ruşinează?

Sînt gesturi care se pierd pentru că, pe ansamblu, nimeni nu e de neînlocuit. Demisia lui Hizo a venit abrupt, dar logic. „Am şi eu unele principii, orgolii!”, a explicat antrenorul. Dacă n-ar fi avut, ar fi luat-o în pas alergător spre fabrică. Şi, dacă nu s-ar fi cramponat de propria demnitate, ca Pinocchio de greiere, Hizo ar fi revenit asupra demisiei. Nu e nici primul, nici ultimul antrenor din Liga 1 călcat în picioare de patron. Dar poftim, n-are textură de preş!

Nu sîntem toţi făcuţi din acelaşi material. Neîncrezător, Liviu Ganea a testat alcătuirea coastelor lui Eugeniu Cebotaru. Atacantul Astrei regretă incidentul şi cere să nu fie confundat cu un huligan. Dar, înainte de comisii şi de grija pentru propria imagine, trebuia să se gîndească la omul ăla chircit sub lovituri. Ca să-l convingă şi pe Cebotaru, pledoaria lui trebuia să înceapă altfel. Cu un gest. „Dacă venea şi îşi cerea scuze, totul intra pe un făgaş normal. Însă asta este!”.