Gherile urbane

Cine tratează lejer violenţa păţeşte ca Dinamo Zagreb A fost un pic de război civil. A trecut. Piaţa Operei din Timişoara a văzut lucruri mai grave decît nişte torţe şi nişte sticle de bere sparte. Mult mai grave! 350 de […]

Cine tratează lejer violenţa păţeşte ca Dinamo Zagreb
A fost un pic de război civil. A trecut. Piaţa Operei din Timişoara a văzut lucruri mai grave decît nişte torţe şi nişte sticle de bere sparte. Mult mai grave! 350 de jandarmi şi 13 ambulanţe de intervenţie au avut treabă în acea după-amiază de octombrie. Bătăi de stradă, şase răniţi, gaze lacrimogene, trecători bruscaţi, încăierări croato-croate, 14 fani timişoreni amendaţi.

În stadion, ultraşii din Zagreb au rupt un gard. Au aruncat cu petarde şi fumigene. Au rupt scaune. După meci, jandarmii au arestat 100 dintre ei. I-au evacuat din stadion cîte 10-15, i-au dus cu duba la secţie şi i-au ţinut acolo, cu mîinile legate şi faţa la perete. I-au legitimat, i-au introdus în baza de date, apoi i-au predat unui ofiţer de legătură din Croaţia.

A doua zi după meci, ziarele din Zagreb titrau, în registru eroic:  „O echipă bravă a îngenuncheat Timişoara!” („Jutarnji List”). Acum, după sancţiunea UEFA, titlurile au alt ton. Ziarul „Sportske Novosti” susţine că Dinamo Zagreb ar trebui să dea în judecată România şi Timişoara „care în calitate de organizatori sînt responsabile pentru tot ce se întîmplă”.
E drept, oraşele noastre nu sînt pregătite pentru aşa ceva. Nu concepem civilizaţia ca pe o stare de asediu, nici fotbalul ca pe un pretext pentru derapaje în direcţia cavernei. Există violenţă şi la noi. Le avem, adică, pe ale noastre. De pildă, vedem dublu cînd trebuie să stabilim traiectoria torţelor care îi ţintesc pe fotbalişti. Aşa că nu s-a dictat încă vreo sancţiune în cazul Bonfim vs. Piromanul Misterios.

Dar ceea ce s-a întîmplat la Timişoara conţine prea puţină spontaneitate ca să intre în cadrul violenţelor ordinare din fotbal. Cînd vorbim de cluburi ca Dinamo Zagreb, nu vorbim despre  galerii, ci despre armate organizate, finanţate şi dirijate de şefii de cluburi. Directorul executiv al clubului croat, Zdravko Mamici, s-a implicat direct în incidentele de la Timişoara şi de la Udine.

Trei puncte penalizare şi două meciuri fără spectatori, un fleac pentru o „echipă bravă”! Dar preţul huliganilor, preţul adevărat al gherilelor urbane antrenate de şefii de club este de 4,5 de milioane de euro. Atît estimează presa de la Zagreb că va pierde Dinamo în urma decizie UEFA. Cu alte cuvinte, totul. Falimentul.

În rest, depunctarea  nu schimbă drastic economia grupei. Timişoara urcă pe trei, dar tot cu oamenii lui Jurcici va da piept, nu cu sosiile lor. Sancţiunea UEFA contează, de fapt, ca avertisment. Iată ce se întîmplă cînd problema violenţei în fotbal e tratată lejer, cum au tratat-o croaţii. Care ani la rînd au închis ochii la blitzkrieg-urile rituale dintre galerii.

Iată ce-i aşteaptă pe şefii de cluburi care refuză să normalizeze relaţia cu suporterii. Sau pe şefii de cluburi care se joacă de-a şefii de galerie. Sau pe şefii de ligi şi de federaţii care au orbul găinilor cînd torţele survolează tîmpla fotbaliştilor. Şi cărora rasismul li se pare un banc din ăla cu francezi, englezi şi burkinabezi.

Pe huligani îi pedepseşte justiţia. De complicii lor din fotbal se ocupă UEFA. Ţinînd cont de cazurile Dinamo – Slovan şi Timişoara – Dinamo Zagreb, s-ar zice că are metodele ei. Aviz durilor din Liga 1!