Lasă-te!

„Ce tot vreţi atîtea calificări?”, s-a răstit Mircea Sandu, după meciul de la Belgrad. Imaginaţi-vă că şeful FRF e preşedinte de companie. În cazul ăsta, ar spune: „Ce tot vreţi atîta profit?”.

Imaginaţi-vă că e preşedinte de partid: „Ce tot […]

„Ce tot vreţi atîtea calificări?”, s-a răstit Mircea Sandu, după meciul de la Belgrad. Imaginaţi-vă că şeful FRF e preşedinte de companie. În cazul ăsta, ar spune: „Ce tot vreţi atîta profit?”.

Imaginaţi-vă că e preşedinte de partid: „Ce tot vreţi atîta să ajungem la putere?”. Sau şofer de autobuz: „Ce tot vreţi să ajungeţi la destinaţie de fiecare dată? De ce să nu facem un ocol pe la barul din colţ?” Un Sandu poliţist: „Ce tot vreţi să-i prindem pe infractori?”, muncitor pe şantier: „Ce tot atîţia pereţi drepţi?”. Un Sandu medic. „Ce tot vreţi atîta sănătate? Mai şi muriţi, bă!”. Sau profesor: „Ce tot vreţi să ştiţi atîtea? Prostia nu doare!”. Imaginaţi-vă un program de computer făcut de Mircea Sandu. Ar funcţiona cînd are chef. Sau un ziar condus de el. Ar apărea o dată la zece, douăzeci de ani. Sau o televiziune. Ar difuza numai reluări. Sau o pîine, „ce atîta igienă, ce nu vă place la cozile de şoarece?”.

Dacă Mircea Sandu ar proceda în alte domenii cum procedează la FRF, i s-ar spune: „Lasă-te!” şi „Lasă-ne!”. Dar, din fericire pentru el (şi numai pentru el), ocupă un post într-o federaţie care nu se ocupă de nimic.