O misiune

Sîrbii se pregătesc de sărbătoare, iar noi nu ne putem propune decît să scoatem din pepeni capra vecinului. Echipa lui Antici se va califica la Mondial, dar nu după o victorie cu noi, promite Răzvan Lucescu. E o satisfacţie şi […]

Sîrbii se pregătesc de sărbătoare, iar noi nu ne putem propune decît să scoatem din pepeni capra vecinului. Echipa lui Antici se va califica la Mondial, dar nu după o victorie cu noi, promite Răzvan Lucescu. E o satisfacţie şi asta. E un fel de a spune că pe aici nu se trece, că mai avem un rest de orgoliu şi intenţionăm să-l folosim.

Dar apoi, după meciul cu sîrbii, vom constata că infernul de pe „Maracana” lor nici nu se compară cu cel de acasă. Cu stadioanele goale, biletele nevîndute, aerul stătut din Liga 1, cumulul de mizerii şi aberaţii din curtea cluburilor. Cu lipsa de progres şi nemişcarea în toate direcţiile. Infernul înseamnă să baţi pasul pe loc: un şantier mort, un stadion în eternă construcţie, conducători realeşi la nesfîrşit. Sîrbii au un cult pentru juniori şi asta i-a salvat, cum formula în paginile „Gazetei” Miroslav Vjetrovici, scouterul de la Liverpool. Fotbalul nostru are un cult pentru seniorii din funcţii şi asta ne trage înapoi.

Pe „Maracana” sîrbească nu va fi infern. 50.000 de fani frenetici în tribune înseamnă raiul fotbalului. Antici numeşte asta „o misiune îndeplinită”. Printre altele, selecţionerii trebuie să-şi bată capul să aducă lumea la stadion. Să creeze un soi de suspans plăcut, o aşteptare febrilă în jurul echipei.

Pentru sîrbi nu e greu. Fie fani, fie fotbalişti, sînt supermotivaţi. Ăsta e şi punctul lor vulnerabil, că se mobilizează prea uşor. Dar în tabăra „tricolorilor”, motivaţia, cu excepţia caprelor limitrofe, a dispărut încă înainte de ratarea calificării. Din diverse motive pornind toate dintr-un singur sediu.

La un moment dat, complexul sîrbesc va dispărea de la sine. Va rămîne în urmă, ca bolile copilăriei. Şi va lăsa locul unei probleme mai grave şi cu adevărat dureroase pentru o „naţională”: complexul publicului.