Ciudăţenii

Englezii de la „The Sun” au publicat un top al eroilor neobişnuiţi din sport. „Erou” are aici un sens extins pînă la „outsider” sau „excentric”. Topul trece în revistă tot felul de personaje. De la echipajul olimpic de bob al […]

Englezii de la „The Sun” au publicat un top al eroilor neobişnuiţi din sport. „Erou” are aici un sens extins pînă la „outsider” sau „excentric”. Topul trece în revistă tot felul de personaje. De la echipajul olimpic de bob al Jamaicăi la curajosul care s-a strecurat, cu pieptul înainte, în poza de grup a lui Manchester. Sau la pugilistul care s-a lăsat de box doar după ce a suportat cu stoicism 256 de înfrîngeri din 300 de meciuri.

În top apare şi un campion de snooker care avea nevoie de 28 de halbe de bere şi 16 pahare de whisky, „ca să se calmeze” înaintea fiecărui meci. Unii fotbalişti români nu vor găsi nimic ciudat aici, dar prin anii ’80 performanţele se măsurau altfel!  

Dacă ar fi să alcătuim un top al curiozităţilor din Liga 1, acum şi aici, Rapidul lui Hizo ar prinde podiumul. Motive sînt! Pentru că a ajuns lider într-unul dintre cei mai grei ani pe care i-a traversat din 1923 şi pînă astăzi. Sau pentru că e cea mai ofensivă echipă „vişinie” din ultimul deceniu, deşi e antrenată de un fost portar. Sau pentru că are în lot un atacant român de 20 de ani şi doi de 19 ani. O raritate, să recunoaştem! Restul cluburilor schimbă antrenorii ca pe talk-showuri, la Rapid e linişte ca în ochiul furtunii.

Dar cel mai curios lucru dintre toate e această declaraţie a lui Hizo, care explică, de fapt, surprinzătorul succes: „Stau cu gura pe jucători, sînt Domnul Presiune!”. Nu e ieşit din comun că-şi dă singur poreclă sau că are simţul autoironiei, deşi nu li se întîmplă prea des oamenilor de fotbal de la noi. Nu e ieşit din comun că-şi ceartă fotbaliştii. E ciudat că o spune un antrenor, nu un patron. E foarte ciudat!