Istoria

„Vrem să facem istorie!”, spune Dan Petrescu. Sună destul de curajos, pentru un antrenor gata să dea indicaţii cu ecou, la un meci de Liga Campionilor. Şi destul de ciudat, ţinînd cont că noi, românii, ne-am fixat drept obiectiv să […]

„Vrem să facem istorie!”, spune Dan Petrescu. Sună destul de curajos, pentru un antrenor gata să dea indicaţii cu ecou, la un meci de Liga Campionilor. Şi destul de ciudat, ţinînd cont că noi, românii, ne-am fixat drept obiectiv să stăm pe prispă şi să ne uităm la alţii cum fac istoria, vorba lui Noica.

Ei bine, de data asta Dan Petrescu nu exagerează. Poate lumea nu se va înghesui să vadă Unirea în Ghencea. Dar asta îi afectează mai degrabă pe nemţii de la Stuttgart, obişnuiţi cu peste 50.000 de oameni în tribunele lui „Gottlieb-Daimler-Stadion”. Pe Arlauskis şi Galamaz sigur nu-i deprimă doar cîteva mii de fani.

Faptul că Unirea n-are publicul Stelei n-a fost un motiv să nu se califice în Liga Campionilor. Nu e un criteriu al valorii. Patzaichin a vîslit de la Mila 23, o comună cu vreo cinci sute de suflete, pînă pe apele olimpice. Şi a făcut istorie. Fanii au venit pe urmă.

Poate Unirea nu va avea prea curînd un stadion de Ligă. Urziceniul, oraşul, are un buget de 10 milioane de euro, de opt ori mai mic decît Stuttgart, clubul. E o diferenţă, nu un verdict. Şi oricum asta-i regula la români: rezultatele întîi, apoi mai vedem. Poate punem şi apă în bazin. Iarbă pe teren. Gheaţă pe patinoar. Mai întîi facem istoria, apoi o repetăm, nu?

Dan Petrescu n-a stat destul la Londra ca să uite toate astea. Îşi dă seama că, orice ar mînca băieţii lui, mic-dejunul campionilor sau cina favoriţilor, vor avea un meci greu. Dar e bine de ştiut că istoria, istoria la care se referă el, o fac cei care pornesc cu şansa a doua, cei care nu apar la televizor 24 h/ 7, minoritatea tăcută care are de partea ei „doar acel ceva special care ne-a lipsit la Sevilla”. Oamenii care, orice ar fi, îşi duc gîndul pînă la capăt. Chiar şi după ce îl spun cu voce tare.