Flash-back

Buga ridicînd pumnii de bucurie după gol, un stop-cadru atît de familiar şi totuşi „nici eu nu mai ştiu de cînd nu mai marcasem!”. Iencsi, la 34 de ani, în tricoul Rapidului. „Mi s-a părut ciudat că eu eram pe […]

Buga ridicînd pumnii de bucurie după gol, un stop-cadru atît de familiar şi totuşi „nici eu nu mai ştiu de cînd nu mai marcasem!”. Iencsi, la 34 de ani, în tricoul Rapidului. „Mi s-a părut ciudat că eu eram pe bancă şi el în teren!”, s-a mirat fostul lui coechipier Dulca.

Prezentul echipei din Giuleşti e compus, de fapt, din imagini din diferite timpuri. Din flash-back-uri. Hizo, pe bancă, de parcă n-ar fi plecat de patru ori. „Am pierdut 17 jucători într-un singur an”, a socotit antrenorul. În faţa lipsurilor de tot felul, memoria devine o resursă de bază. Atît de importantă, încît poate face diferenţa într-un „meci nebun”, cum a fost cel cu Vaslui.

De asta echipele mari suportă mai bine perioadele de criză. Pentru că propria istorie vine la dublaj şi, la nevoie, Buga de acum face schimb de locuri cu Buga golgeterul de „nu mai ştiu cînd”.

Pentru un club cu peste 80 de ani vechime, timpul e mai dens, ca o plasă de siguranţă. Echipa are nevoie de un gol? Buga îşi aminteşte cum se înscrie. Echipa are nevoie de bani? Poate are patronul un flash-back în care dă bani la echipă. Sigur, ca să-ţi aminteşti ceva, se presupune că acel ceva s-a şi întîmplat.