Acţionarii teribili

La Dinamo, marea problemă de atitudine se află în lojă

Dinamo a pierdut în faţa unei echipe care a fost la psiholog. Acest 0-1 cu Oţelul reprezintă rezultatul terapiei de şoc pe bază de spume şi înlocuitori contabili marca Borcea.

[…]

La Dinamo, marea problemă de atitudine se află în lojă

Dinamo a pierdut în faţa unei echipe care a fost la psiholog. Acest 0-1 cu Oţelul reprezintă rezultatul terapiei de şoc pe bază de spume şi înlocuitori contabili marca Borcea.

După returul cu Slovan, portavocea dominantă din Groapă spunea despre Cristea şi compania că „au dat dovadă de mare caracter”. Între timp, „jucătorii extrarodinari” au devenit brusc „mercenari şi nesimţiţi”. Şi probabil boicotarea „naţionalei” nu se mai numără printre priorităţile clubului.

„Cîinii” au pierdut cu Oţelul într-o manieră jenantă. Dar, înainte de a-i judeca şi eticheta pe jucători, să le recunoaştem tresărirea de orgoliu din victoria cu Slovan, din derbyul cu Steaua. Şi să ne întrebăm cine i-a transformat din fiinţe mîndre în salariaţi fără ambiţie. Îşi primesc banii ca zilierii, la vestiar, înainte de meciuri, după cum se laudă Borcea. Nu ştim dacă se taie facturi, dacă fotbaliştii sînt plătiţi la zi sau cu picătura. Nu există decît cuvîntul şefilor, adevărul plin de toane al lui Borcea.

Deciziile în fotbal nu se iau la impuls, o echipă nu se conduce după impresii de moment. Atmosfera şi moralul nu se menţin cu bacşişuri la vestiar şi amenzi la nervi. Jucătorii dinamovişti sînt răsfăţaţi şi nerecunoscători, iată teza lui Borcea. Seducător de simplă, dar falsă. Pentru că lucrurile nu pot sta niciodată atît de lămurit, negru pe alb, mai ales la un club de fotbal. Mai ales la Dinamo, care deţine recordul de păreri, jucători şi antrenori pe cap de conducător.

Să fie echipa din Ştefan cel Mare copilul-problemă căruia părinţii îi împlinesc toate dorinţele, dar care continuă să facă boacăne? Posibil, dar nici acţionarii nu sînt nişte tătuci model. Sînt genul de părinţi abuzivi, ultravocali, „părinţi teribili”, care-şi condamnă odraslele la neputinţă şi ratare. Nicăieri în Europa managerii de club nu-şi tratează jucătorii după regula „eu te plătesc, eu te omor”. Nu-i jignesc în public, după ce i-au ridicat în slăvi, doar din plăcerea de a se auzi vorbind.

Jucătorii de la Oţelul au vorbit cu un psiholog înaintea meciului. Iar jucătorii de la Dinamo au vorbit cu Borcea. De fapt, a vorbit numai Borcea. În vestiar şi în afara lui. Cine are probleme, în cazul ăsta? La un club unde vorbeşte unul singur, e normal ca restul să tacă, inclusiv pe teren. Nimic abisal, nici o trimitere la subsol sau la cabinet. Pur şi simplu, ceea ce se petrece în Ştefan cel Mare demonstrează ce traumatizantă poate fi lipsa celor şapte ani de-acasă.