E loc de speranta

Acest articol a fost scris impreuna cu cititorii si va fi publicat in editia tiparita a „Gazetei Sporturilor” de vineri, 11 septembrie.

Iata articolul in forma finala:

Ultimele doua meciuri ale „nationalei” au spulberat iluzia unei reveniri rapide  in lumea buna a fotbalului. O […]

Acest articol a fost scris impreuna cu cititorii si va fi publicat in editia tiparita a „Gazetei Sporturilor” de vineri, 11 septembrie.

Iata articolul in forma finala:

Ultimele doua meciuri ale „nationalei” au spulberat iluzia unei reveniri rapide  in lumea buna a fotbalului. O schimbare de selectioner nu ajunge pentru a schimba o echipa. E nevoie de o cantitate imensa de munca, de timp, de rabdare si, poate, e nevoie si de o schimbare de generatie. 

Pluteste un regret in aerul saturat de polemici din jurul „nationalei”. Regretul ca Piturca a ramas prea mult in post, regretul ca nu mai crestem jucatori, ca Roman a jucat prea mult in ligile inferioare, ca modernizarea stadioanelor treneaza lamentabil. Regretul ca Federatia a ramas in urma vremurilor, a suporterilor, a fotbalului: aceeasi organizare meschina, acelasi teren preistoric. Dar poate cel mai amar dintre toate este regretul ca s-a rupt ceva intre „nationala” si publicul ei. In meciurile cu Franta si cu Austria a triumfat, din nou, scepticismul.

Dupa cinci ani de joc cenusiu, iti vine greu sa te mai entuziasmezi, fie si in fata unui egal cu vicecampioana mondiala. Cinci ani fara viziune lasa urme. Cea mai evidenta dintre ele se afla in tribune.  Suporterii nu mai cred in „nationala”. Asteapta de la Lucescu jr. si echipa lui spectacolul, eroismul si victoriile care le-au fost refuzate cu sau fara motiv in era Piturca. 

In aceste conditii, rabdarea este cel mai greu lucru dintre toate. Iar speranta – un lucru aproape imposibil. Nu avem fotbalisti de top, nu avem un stil bine definit de joc. Ne crispam cu cei mari si ezitam cu cei mici. Ne aflam la o civilizatie distanta de fotbalul mare. Nu pentru ca n-avem resurse, ci pentru ca le risipim. Federalii si sefii de cluburi n-au gestionat potentialul fotbalului nostru, si-au batut joc de el. Au sacrificat generatie dupa generatie de jucatori, pe terenuri proaste, in baze de juniori inexistente, intr-un campionat bolnav de coruptie si scandaluri. Nu trebuie reconstruita doar „nationala”, trebuie revizuit sistemul.

Siguranta unora ca sint de neinlocuit ne da certitudinea ca ne vom scalda in aceeasi mediocritate si pe mai departe. Un fotbal mincinos nu poate produce decit valori false si „nationale” contrafacute. Nici nu-i de mirare ca publicul s-a distantat de echipa in ultimii ani. Si-a dat seama ca nu sint toti „tricolori” autentici.

Razvan Lucescu se afla la inceput de mandat. Obiectivul lui de capetenie e refacerea legaturii cu publicul si recuperarea conceptului de „nationala”. Romanii trebuie sa se recunoasca in cei 11 barbati in „tricolor”. Trebuie sa spere, sa se entuziasmeze, sa stringa pumnii alaturi de ei. Altfel, nu mai vorbim de reconstructie, ci de experimente in laborator. Meciurile cu Franta si Austria ne-au aratat, o data in plus, ca la „nationala” e mult de munca. Iar ca sa schimbi ceva peste noapte ar trebui sa te numesti fie Pavlov, sa educi reflexele ofensive in timp record. Fie Steven Spielberg, pentru ca, e clar, avem o problema cu dinozaurii si extraterestrii.

Au contribuit: Maria, costin matei, Eric, cianar, Doctorul, joe, legionnaire, Francois Villon, Radu B., geo24, Vidi, explorish, goghe, Ovidiu, tzutzu, Marius, Radu B., Vasile, duma9, Laur, seasonstraveler, nebunu’, Stefan, dan tm, ghita1964, snee, Dinny, raul, eu2367, pensionarul, bebelina_stelista, vasco, radu d., constantin zubin, mutzake, nexam, Simi, Dan, Djolguta, iulian 1923, ninjutssu, alexsilva, bosmosdam