Oameni de valoare

Marile cluburi din Europa plănuiesc să organizeze propria Ligă a Campionilor, „ca să-şi maximizeze profiturile”, cum explica Wenger. Marile cluburi din România plănuiesc să-şi minimizeze cheltuielile. Taie din salariile jucătorilor, taie din bugetele de transferuri, taie pînă nu mai rămîne […]

Marile cluburi din Europa plănuiesc să organizeze propria Ligă a Campionilor, „ca să-şi maximizeze profiturile”, cum explica Wenger. Marile cluburi din România plănuiesc să-şi minimizeze cheltuielile. Taie din salariile jucătorilor, taie din bugetele de transferuri, taie pînă nu mai rămîne nimic de tăiat în afară de tăieturi şi sînt gata să plătească mai mult pentru arbitri străini. Preţul unei brigăzi din afară trece de 10.000 de euro. Nu e nici un paradox. Şefii de cluburi au desigur socotelile lor. E mai rentabil să investeşti în arbitraj decît în fotbal.

După Moggiopoli, italienii n-au apelat la „centrali” din afară. L-au desemnat pe Collina să facă delegările. „Scopul e să selectăm un lot de arbitri tineri, pînă-n 34 de ani!”, afirma fostul nr. 1 mondial din arbitraj.

În fotbalul nostru, la nivelul şefilor de cluburi, valul seismic de la Piteşti a fost resimţit altfel. „Au fost îndepărtaţi unii oameni de valoare din CCA!”, şi-a motivat Borcea preferinţa pentru arbitri străini.

Problema e că valoarea şi caracterul nu sînt neapărat legate. Şi Moggi a vrut arbitri valoroşi. Şi, conform unor înregistrări, publicate de „Gazzetta dello Sport”, în mai 2006, chiar a făcut rost de ei. „Ţi-am pus un arbitru mare la Amsterdam!”, îl anunţa amicul Pairetto, şeful arbitrilor italieni, înainte de Ajax – Juventus, din Liga Campionilor. „Cine e?”. „Meier!”. „În stil mare!”. Juve a bătut cu 1-0, apoi a fost arbitrată „în stil mare” şi de Graham Poll, de Herbert Fandel şi de alţi „oameni de valoare”.