Secunde

Un meci cu nemţii înseamnă 90 de minute în care contează fiecare secundă. Asta, fără să punem la socoteală durata fatalistă a drumului către autocar.

„Stuttgart e o echipă bună şi să nu uităm de mentalitatea nemţească!”, avertiza Sabău imediat […]

Un meci cu nemţii înseamnă 90 de minute în care contează fiecare secundă. Asta, fără să punem la socoteală durata fatalistă a drumului către autocar.

„Stuttgart e o echipă bună şi să nu uităm de mentalitatea nemţească!”, avertiza Sabău imediat după tragerea la sorţi. „Mentalitatea nemţească” înseamnă, de fapt, mania detaliului. Timişoara înfruntă o echipă care a înscris 59 de goluri în 28 de meciuri, cu Babbel pe bancă, şi care nu lasă nimic pe seama întîmplării. Sau a inspiraţiei de moment.

Orice neglijenţă, orice eroare de calcul se vede pe tabelă. De aceea, „dubla” cu Stuttgart cere altfel de atenţie decît duelul cu Şahtiorul şi „of, brazilienii ăştia”, vorba lui Lucescu. Genul de atenţie pe care o avea, de pildă, un faimos regizor. Polonez, nu neamţ, e drept, dar nu naţionalitatea, ci mentalitatea e relevantă aici. Avea nevoie să filmeze un cub de zahăr înmuindu-se treptat în cafea. Secvenţa trebuia să dureze cinci secunde. „Exact cinci secunde”, povestea regizorul. „Trei secunde ar fi fost prea puţin, opt secunde ar fi plictisit publicul. Aşa că jumătate de zi asistentul meu a testat cuburi de zahăr, pînă a găsit cubul de care aveam nevoie!”.

Nu e un moft, e o exigenţă normală, cînd vrei calitate, indiferent de domeniu. În artă, în fotbal sau în mecanică auto. Cam asta trebuie să facă Sabău înaintea meciului cu Stuttgart. Să verifice plasele, tendoanele lui Pantilimon, să calculeze viteza şutului lui Bucur în funcţie de coeficientul de frecare cu aerul. Să „regizeze” fazele mai mult sau mai puţin fixe, să gîndească meciul la secundă şi să testeze „cuburile de zahăr”. Cafeaua o dau nemţii.