Debutantul

E ca într-un celebru spot la cotidianul „L’Equipe”. Copilul nu-şi recunoaşte tatăl la faţă. Îşi dă seama că-i el doar cînd îl vede cufundat în lectură, cu ziarul acoperindu-i complet chipul.

Aşa şi cu Apostol, debutantul de 28 de ani. […]

E ca într-un celebru spot la cotidianul „L’Equipe”. Copilul nu-şi recunoaşte tatăl la faţă. Îşi dă seama că-i el doar cînd îl vede cufundat în lectură, cu ziarul acoperindu-i complet chipul.

Aşa şi cu Apostol, debutantul de 28 de ani. Un timp, o să-l recunoaştem numai cu boneta de polipropilen în jurul capului. Prima impresie contează. Cu imaginea asta, ne-a devenit familiar, în sfîrşit, după 6 ani jucaţi în Liga 1. Pînă acum, cu toată tehnica  şi rîvna de „Predator”, selecţionerii l-au trecut în viteză cu vederea. A trebuit să vină un antrenor care a scos de pe listă clişeele şi a pus în loc fotbalişti. Care gîndeşte ECHIPA dincolo de copertă şi „citeşte” jucătorii dincolo de tatuaje.

Pe teren, Apostol cel-fără-bandaj-în-jurul-capului ridică uneori arătătorul spre cer, „pentru tata”. E prins de sus cu o funie nevăzută. Şi asta explică oarecum de ce a sărit la cap, cu toţi cei 1,74 de metri ai lui, contra unui zgîrie-nori lituanian.

Nu înseamnă că va trebui să-şi însîngereze tricoul la fiecare meci. De-acum o să-l recunoaştem şi fără pansament. Doar are o cicatrice în frunte.