Visătorii iau totul

Victoria Barcelonei afirmă acest adevăr abandonat în pripă de fotbalul modern. Visătorii, nu statisticienii, fac lumea să meargă înainte. „Cifrele sînt cifre şi atît. Pînă la urmă, contează impalpabilul, insignifiantul, sclipirea”, exclama redactorul-şef al „France Football”.

Capul imprevizibil al lui […]

Victoria Barcelonei afirmă acest adevăr abandonat în pripă de fotbalul modern. Visătorii, nu statisticienii, fac lumea să meargă înainte. „Cifrele sînt cifre şi atît. Pînă la urmă, contează impalpabilul, insignifiantul, sclipirea”, exclama redactorul-şef al „France Football”.

Capul imprevizibil al lui Messi, saltul în nebunie al lui Eto’o au reamintit lumii că acest joc este despre creativitate, despre fantezie şi har. Numai în transă se pot da astfel de pase, numai în vis umblă balonul aşa cum a umblat miercuri seară, pe Olimpico.

Eşecul lui United se rezumă la o singură, mare mişcare fatală: Ferguson şi suita de staruri au deschis ochii prea devreme. Au încetat imprudent să viseze, constatînd că totul, experienţa, palmaresul, parfumul femeilor din Roma, era de partea lor. Părea că nu mai trebuie să facă nimic. Doar să intre pe teren.

Pe cînd jucătorii lui Guardiola au rămas profund încăpăţînaţi să-şi ducă visul pînă la capăt. Cînd toată lumea plus cîteva galaxii se îndoia de ei, catalanii şi-au apărat jocul frumos cu o superbă îndărătnicie.
În faţa monumentului de organizare care e Manchester, s-au aruncat în atac de parcă jucau cu băieţii de la scara vecină şi cu toţi titularii pe linia de fund. Asta e o dimensiune a libertăţii şi un curaj visător de care sînt în stare numai oamenii. De aceea, nici nu li se mai spune catalanilor „extratereştri”