Excluşii

Tudor şi Balaj sînt pe lista neagră a preşedinţilor, nu şi a procurorilor

Toată lumea se pricepe la arbitraj, mai puţin Balaj şi Tudor. Cam asta au transmis, pe diverse tonuri şi formulări, şefii din fotbalul românesc. Ca de obicei, […]

Tudor şi Balaj sînt pe lista neagră a preşedinţilor, nu şi a procurorilor

Toată lumea se pricepe la arbitraj, mai puţin Balaj şi Tudor. Cam asta au transmis, pe diverse tonuri şi formulări, şefii din fotbalul românesc. Ca de obicei, uită să precizeze ce-i enervează mai tare la cei doi centrali: că greşesc sau că sînt cinstiţi?

Dacă i-ar deranja cu adevărat greşelile de arbitraj, ar fi trebuit să ceară la fel de insistent excluderea lui Serea, Lajos, Haţegan, Corpodean, Bogaciu şi Savaniu. Nu numai că n-au cerut aşa ceva, dar au şi pledat în favoarea lor. Şefii lui Dinamo n-au avut absolut nimic de comentat, nici un cuvinţel critic, după ce Lajos a greşit în favoarea roş-albilor la Mediaş. Au recunoscut evidenţa şi atît. Aceiaşi şefi l-au susţinut pe Corpodean la şefia CCA. „A fost arbitru cu ecuson FIFA, nu este un om de duzină. Să fim sinceri, orice om mai face greşeli în viaţă, dar nu cred că Sorin Corpodean poate fi acuzat de lucruri făcute cu rea-voinţă!”, spune Vasile Turcu în iunie anul trecut.

Nu, Corpodean nu poate fi acuzat de rea-voinţă. Balaj şi Tudor însă, da!. „Tudor m-a făcut cu regulamentul în mînă!”, se plîngea Borcea în august. „Balaj trebuie exclus din arbitraj! A viciat rezultatul!”, reclamă acum acţionarul dinamovist. La Poli – Dinamo de acum un an, Balaj primea complimente din partea şefilor timişoreni: „un golan de arbitru”. Completate previzibil cu: „O să cerem excluderea lui din arbitraj!”.

Dacă ar fi să judecăm după declaraţiile şefilor de cluburi, Tudor şi Balaj trebuie excluşi din arbitraj după fiecare meci. Iar Corpodean şi ceilalţi acuzaţi din Dosarele „Piteşti” merită încredere nemăsurată. Au greşit, dar nu cu „rea-voinţă”.

Probabil nu e conducător din Liga 1 care să nu fi avut o apreciere între ghilimele sau o urare cu steluţe pentru Tudor şi Balaj. Numai că, din fericire, astfel de contestaţii nu contează la tribunal. Contează doar la stabilirea coeficientului de circ al campionatului nostru. Dacă ar fi cu adevărat interesaţi de calitatea arbitrajelor, şefii de cluburi ar trebui măcar acum să se abţină de la scandaluri. Să păstreze o distanţă decentă faţă de un domeniu în care, practic şi teoretic, n-au nici o autoritate.

Sau poate, după arestarea lotului de la Piteşti, şefii de cluburi s-au simţit datori să ajute justiţia. Şi, mînă largă cum sînt, au extins cercul suspecţilor la toţi arbitrii. Încercarea moarte n-are. Numai că arbitrajul românesc are grave probleme de imagine şi fără ca ei să tulbure apele. Şi, deocamdată, e mai important pentru „centrali” să-şi restaureze credibilitatea, decît să atingă perfecţiunea. Orice s-ar spune despre ei, oricîte „masacre” li s-ar pune pe conştiinţă, arbitrii rămaşi în primul eşalon au o calitate esenţială: nu poartă cătuşe.