Masochistul

Dacă Rednic i-ar fi întrebat pe federali cum aleg selecţionerii, aceştia i-ar fi răspuns ca vecinul lui Moromete: „Păi, asta devine după facultăţi!”. Însă tehnicianul dinamovist a încercat o explicaţie pe cont propriu: „Unul e rege, unul e băiatu’ lu’ […]

Dacă Rednic i-ar fi întrebat pe federali cum aleg selecţionerii, aceştia i-ar fi răspuns ca vecinul lui Moromete: „Păi, asta devine după facultăţi!”. Însă tehnicianul dinamovist a încercat o explicaţie pe cont propriu: „Unul e rege, unul e băiatu’ lu’ tata şi aşa mai departe!”.Astfel de replici ar fi adăugat postului de selecţioner o dimensiune umană, chiar exagerat de umană. Numai că, trecînd peste năduful omenesc, Rednic n-are nici un motiv major şi vaccinat să regrete „naţionala”. Nu e cine ştie ce prestigiu să te afli în atenţia unei instituţii care la rîndul ei se află în atenţia DNA. Şi nici cine ştie ce risipă de adrenalină să dai cu mopul după Piţurcă. Un „fost” care a izbutit să compromită imaginea postului în ochii publicului, în ochii jucătorilor şi, mai ştii?, poate chiar şi în ochii belgienilor!Nu e nici o slujbă plătită regeşte, încît să te faci că nu observi că „tricolorii” bat pasul pe loc în plutonul mediocru al Europei. De fapt, printre „facultăţile” noului selecţioner trebuie să se numere şi venitul cu bani de-acasă. Întrucît va avea o muncă mai grea, pe un salariu de două ori şi jumătate mai mic decît al lui Piţurcă!Trebuie să ai o latură masochistă ca să rîvneşti postul de selecţioner în astfel de condiţii. Să-l rîvneşti mai mult decît luminile Champions League. Şi e foarte posibil ca Rednic să aibă latura asta! Dacă găsea în altă parte, în Belgia, cum zice el, pîine mai rea decît în fotbalul românesc, probabil ar fi plecat de mult.