Soluţia de lux
„Mai sînt nebun acum?”. Dan Petrescu, proaspăt cîştigător al unui premiu de consolare, se răsfaţă. Stenogramele i-au confirmat teoria conspiraţiei, dar nu-l scutesc de temeri pentru retur: „Timpul o să demonstreze că am avut dreptate!”.
Ei bine, în fotbalul românesc, […]
„Mai sînt nebun acum?”. Dan Petrescu, proaspăt cîştigător al unui premiu de consolare, se răsfaţă. Stenogramele i-au confirmat teoria conspiraţiei, dar nu-l scutesc de temeri pentru retur: „Timpul o să demonstreze că am avut dreptate!”.
Ei bine, în fotbalul românesc, nebunia nu reprezintă cel mai mare risc. Şi nici să ai dreptate nu e neapărat o mare fericire. Cu adevărat grav ar fi să persişti într-o sfîntă ignoranţă. Ori să nu înnebuneşti, cu toate valizele, premierile şi reciprocităţile. Riscul cel mare ar fi ca tu, Dan Petrescu, antrenorul anului în România, să nu turbezi pe margine, să nu dai din mîini şi din picioare, să nu strigi. Să te resemnezi! Cînd nu vor mai exista oameni normali care să lupte pentru lucrurile normale, atunci va fi de rău pentru fotbalul nostru!
Urziceniul nu dispune nici de o reţea de influenţe, nici de un grup de eminenţe care să asigure, prin mijloace specifice, mult dorita linişte la echipă. Nu dispune decît de furia antrenorului. Dar e exact ce-i trebuie şi e mare lucru!
Cum reacţiona Petrescu dacă antrena nu Cenuşăreasa din Bărăgan, ci Steaua, să zicem? Cîte fire de păr alb număra demonstrativ în faţa camerei TV? Sau poate n-ar mai fi avut ce să numere, pentru că ar fi rămas deja fără păr, smuls sistematic dimineaţa, la prînz şi seara, cînd patronul îi face echipa la televizor.
Nu poţi antrena stînd într-o bulă de cristal, complet izolat de ceea ce se întîmplă în jur. Şi probabil nici Dan Petrescu nu-şi doreşte asta. Partea grea e să-şi păstreze reperele profesioniste mişcîndu-se zi de zi într-un fotbal corupt, înapoiat ca infrastructură şi mediocru ca nivel de joc. Dacă izbuteşte asta, va izbuti orice. Va fi floare la ureche să dea indicaţii pe Stamford Bridge.
Egalul din toamnă cu SV Hamburg ne dă doar o vagă idee. Înaintea meciului, deşi puteau intra pe teren direct din hotel, nemţii au urcat în autocar şi au dat ocol stadionului din Urziceni, ca să intre nemteste pe la vestiare. Poate aşa va arăta şi traseul lui Dan Petrescu. Campionatul românesc e un ocol obligatoriu în drumul de la Chelsea la Chelsea.
Ar putea pleca acum, ca „soluţie ieftină, pe criza asta”. Sau mai tîrziu, ca antrenor plin, relativ cărunt, nebun şi scump. În calitate de tehnician care-şi cunoaşte valoarea şi, prin urmare, nu-l mai sperie nimic, nici măcar jocurile de culise.
Oricum, nici Premier League nu garantează beneficii majore pentru raţiune. Drepturile TV pentru 2010-2013 s-au vîndut, săptămîna trecută, cu 2 miliarde de euro. Cu 5 la sută mai mult decît contractul precedent. Pe criza asta, fotbalul englez nu-şi permite soluţii ieftine.
Şi nici fotbalul românesc. Aşa puţini cum sînt, profesioniştii ca Dan Petrescu reprezintă soluţiile de lux de care are nevoie Liga 1. Încă ni le permitem. Cît despre soluţiile ieftine, în materie de valoare, acestea nu sînt, de fapt, soluţii.
Andrei Crăciun
Maria Andrieş
Alin Buzărin
Radu Cosașu
Costin Ștucan
Oana Dușmănescu
Cristian Geambaşu
Gusti Roman
Ovidiu Ioaniţoaia
Theodor Jumătate
Radu Naum
Tudor Octavian
Cătălin Oprişan
Radu Paraschivescu
Răzvan Prepeliță
Traian Ungureanu
Andrei Vochin
Arhivă
Biografie completă
Toate articolele