Experimente

Acum doi ani, jurnaliştii de la „Washington Post” au pus la cale un experiment. I-au propus unui violonist celebru, Joshua Bell, să cînte în metrou. Pentru mai multă credibilitate, muzicianul s-a costumat în homeless. Şi-a scos vioara de 3,7 milioane […]

Acum doi ani, jurnaliştii de la „Washington Post” au pus la cale un experiment. I-au propus unui violonist celebru, Joshua Bell, să cînte în metrou. Pentru mai multă credibilitate, muzicianul s-a costumat în homeless. Şi-a scos vioara de 3,7 milioane de dolari şi le-a cîntat pasagerilor sonate de Bach. „Am vrut să vedem dacă oamenii sînt în stare să recunoască muzica bună în alt context decît cel cu care sînt obişnuiţi”, explica un jurnalist de la „Washington Post”.

Rapidul a izbutit să-l valorifice pe Boya. L-a transferat pentru 600.000 de euro. Camerunezul a costat în jur de 200.000 de euro. Dacă adăugăm salariul lui pe două sezoane, 400.000 de euro, rezultă că echipa din Grant a cîştigat aproximativ zero euro din această afacere.

În iarna anului 2005, rapidiştii l-au avut în probe pe Jon Obi Mikel. Un puşti de 17 ani la acea vreme. Costa 100.000 de euro. Oficialii din Giuleşti l-au refuzat mai mult de mila lui decît de mila banilor: nu face faţă frigului şi noroiului din România. Nigerianului nu i-a rămas altă soluţie decît să plece la o echipă din Norvegia. Contrar aşteptărilor rapidiştilor, Mikel a supravieţuit climei subpolare. În vara lui 2007, Chelsea a plătit pe el 23,4 milioane de euro. Tot contrar aşteptărilor rapidiştilor.

Altfel stăteau lucrurile pentru bugetul „vişiniilor”, dacă pe fruntea puştiului nigerian era subtitrat citeţ în română: „Mare talent, supervaloare, luaţi-l, că daţi lovitura!”. Şi altele erau încasările lui Bell pentru recitalul din metrou, dacă muzicianul purta frac. Şi dacă viorile de milioane şi viorile obişnuite n-ar semăna atît de mult între ele. După o zi de muncă, Bell a strîns în toc 37 de dolari. Un bilet la concertele lui costă 100 de dolari.