Cazul „Temporizarea”

Becali şi Piţurcă au amînat prima înfruntare cu justiţia

Acuzaţii din cazul „Valiza” au obţinut prima amînare. O vor obţine probabil şi pe a doua, şi pe a nşpea. Depinde cîte virgule are Codul de Procedură Penală şi de cîte […]

Becali şi Piţurcă au amînat prima înfruntare cu justiţia

Acuzaţii din cazul „Valiza” au obţinut prima amînare. O vor obţine probabil şi pe a doua, şi pe a nşpea. Depinde cîte virgule are Codul de Procedură Penală şi de cîte dintre vor să se lege.

Temporizarea nu se obişnuieşte doar în fotbal, ci şi în justiţie. E tactica standard a celor care se simt încolţiţi. Acuzaţii mizează pe scăderea treptată a atenţiei publicului. Stau cu capul la cutie, bucuroşi de un 0-0 momentan cu judecătorii. Din cînd în cînd, ies pe contraatac, la oră de maximă audienţă si de minim drept la replica din partea oamenilor legii.

Pînă la urmă, procesul va avea loc. Dosarul nu se va pierde pe drum, între un tribunal şi altul, probele nu se vor evapora. Tot ce pot obţine acuzaţii prin astfel de tactici sînt cheltuieli de judecată mai mari. Cît despre interesul public, s-ar putea să crească. Pentru că spectacolul se anunţă unul de zile mari! Mai palpitant chiar decît cele opt luni de tunete şi fulgere împotriva procurorilor DNA. Va fi interesant să vedem cu ce motive de amînare vor mai veni. Ce fel de scutiri, certificate şi expertize cabalistice vor mai scoate din mînecă?

Înainte de proces, s-au arătat multi viteji. „DNA-ul e ruşinea ţării! O să-i dau în judecată!”, spunea Becali, gata să-şi revendice valiza la Strasbourg. Şi îl îndemna pe Piţurcă să facă la fel, „să ajungă pînă la CEDO”. Pentru că selecţionerul are dreptul sacru să refuze citaţiile!

Acuzaţii din „Valiza” nu lăsau deloc impresia unor cetăţeni lipsiţi de apărare. Dimpotrivă. În mai anul trecut, Becali era cu documentarea la zi. Cita din Convenţia Civilă privind Corupţia adoptată în 1999 de Consiliul Europei. Jongla cu termenii juridici, explica nuanţele dintre „premiere” şi „corupţie”, dintre „mită” şi „corupţie”, dintre „flagrant” şi „delict”. Făcea figură de fin cunoscător într-ale dreptului, spre deosebire de procurori, care „nu cunosc legea şi practică terorismul de stat”.

Procesul în sine părea floare la ureche pentru acuzati! Meciul – jucat dinainte, singura necunoscută era scorul de pe tabelă. Numai că, la primul termen de judecată, „vitejii” s-au îmbolnăvit subit. Si, culmea paradoxului, nu-şi găsesc avocaţi! Nu că n-ar exista destui în România, dar se pare că au nevoie exact de acei avocaţi care să obţină amînarea procesului pînă la Sfîntu’ Aşteaptă, patronul spiritual al urmăriţilor penal.

Şi apoi tribunalul! Trebuie ales cu grijă! Tribunalul din Cluj nu e bun, de fapt, nici un tribunal din România nu e destul de bun pentru acuzaţii din cazul „Valiza”. Peste tot, apar judecători sau procurori microbişti. Sau care au rude şi prieteni microbişti.

Foarte interesantă schimbare de atitudine. Păreau atît de nerăbdători să se judece. Dar nu la tribunal, ci la televizor.