Bronx

N’Doye, o natură conflictuală, chiar foarte conflictuală, cum îl descriu unii oameni de fotbal, a venit la Dinamo. Dacă ştia că în Ştefan cel Mare „e linişte, chiar foarte linişte”, vorba lui Rednic, probabil n-ar fi venit.

Dar, cu timpul, […]

N’Doye, o natură conflictuală, chiar foarte conflictuală, cum îl descriu unii oameni de fotbal, a venit la Dinamo. Dacă ştia că în Ştefan cel Mare „e linişte, chiar foarte linişte”, vorba lui Rednic, probabil n-ar fi venit.

Dar, cu timpul, dacă nu e prea sensibil la nuanţe şi la antrenamente, mijlocaşul senegalez va ajunge la concluzia reconfortantă că liniştea de la Dinamo seamănă izbitor cu cea din Bronx. Jucătorii, naturi dinamoviste, chiar foarte dinamoviste, stau aparent pe loc în vizorul cecenilor. Cei mai norocosi stau si in vizorul al ruşilor si al arabilor.

Acţionarii, naturi pacifiste, chiar foarte pacifiste, îşi petrec timpul mai mult sau mai puţin liber la tribunal. Cînd nu sînt prinşi cu Dosarul Transferurilor, se ocupă de transferul lui Al Dosari. Şi dau zor cu recuperarea ostaticilor de la Groznîi. În actuala fază a negocierilor, vor să trimită la schimb alţi ostatici. E o variantă! Să-l dea pe Miranda contra lui Niculescu, pe Lobonţ contra lui Miranda, pe Miranda contra TVA, TVA contra Blay, Badea contra Rednic, Neţoiu contra Badea, Badea contra Borcea, Borcea contra Turcu etc.

Cam asta se întîmplă la Dinamo cînd e „linişte, chiar foarte linişte”. E aproape ca-n Bronx. Doar că Borcea, nu se ştie de ce, vrea să-i oblige pe jucători să înveţe româna. Nu se ştie de ce doar pe jucători. În rest, N’Doye, o natură conflictuală, poate sta liniştit. A nimerit unde trebuie.