Sadicii şi masochistul

Peseiro s-a întors la farmecul vieţii chinuite din Giuleşti

Dintre toate problemele cu care se confruntă Rapidul, una singură e ca şi rezolvată. Problema antrenorului. Mai norocos decît confraţii de breaslă din Liga 1 şi din lume, Peseiro e de […]

Peseiro s-a întors la farmecul vieţii chinuite din Giuleşti

Dintre toate problemele cu care se confruntă Rapidul, una singură e ca şi rezolvată. Problema antrenorului. Mai norocos decît confraţii de breaslă din Liga 1 şi din lume, Peseiro e de neclintit în Grant. Nu-l paşte decît şomajul tehnic, în caz că vestiarul o ia pe urma conturilor jucătorilor şi se goleşte.

Să greşeşti este omeneşte. Să semnezi un contract cu George Copos, de pildă. Dar să persişti în greşeală, adică să crezi că vei primi banii cuveniţi prin contract, e cu totul altceva. E ca un banc sec cu optimişti. Cînd pleci de pe Titanic, nu te întorci să-ţi recuperezi ceasul lăsat în cabină. Important e să supravieţuieşti, nu să fii punctual.

Peseiro, însă, a fost punctual. S-a întors cu precizia cu care a promis. Şi acum aşteaptă ca şefii rapidişti să trimită scafandrii după bani şi să-l cheme la discutii. Deşi între masochişti şi sadici nu prea e rost de negocieri.
 
Naufragiul din Giuleşti i-a epuizat nervos pe fani, pe jucători, pe oficiali, cîţi au mai rămas. Pînă şi Şumudică a ajuns la capătul subtilităţilor: „Parcă mă autopropun!”. Chiar şi umorul situaţiei s-a epuizat. Numai Peseiro şi-a păstrat tonusul şi dă semne de infinită prospeţime la locul de muncă. Ironic sau nu, chiar este omul potrivit pentru Rapid! Pentru că nu cunoaşte teama de ridicol. Dacă ar renunţa la bani şi ar munci pe gratis, ar fi omul ideal. Ar putea rămîne în Grant pe viaţă. Sau oricum, suficient de mult, cît să stingă lumina.

E posibil, nu şi probabil, ca George Copos să fi dat sau să dea bani la echipă. E posibil ca Taher sau alt credul să doneze alte opt milioane de euro. Sau ca Herea să fie vîndut în străinătate. Dar e absolut imposibil ca Peseiro să plece de la Rapid. „Sper să-l conving să renunţe!”, promite Toma, preşedintele Consiliului de Administraţie.

Dar şi speranţa asta va muri, la un moment dat. Fără să-i distragă cine ştie ce atenţia lui Peseiro. Care e extrem de pus pe treabă. Se prezintă la reunire, chiar dacă nu mai prea mai are cine se reuni. Sau la negocieri cu conducerea, chiar dacă nu mai vrea nimeni să conducă în Grant.
Din depărtare, ai zice că e un turist în excursie frenetică la ruine. Dar, dacă priviţi mai atent, veţi vedea că Peseiro nu e deloc turist, ci suvenir din epoca normalităţii. Care la Rapid, se ştie, n-a existat din cele mai vechi timpuri.