Deconturi

Pentru Becali, se apropie scadenţa trădării din 2003

Proiectul „Steaua legendelor” ori „Steaua generalilor” reprezintă utopii la fel de şubrede ca proiectul „Steaua lui Becali”. Armata face parte din trecutul clubului, dar n-are ce căuta în viitorul unei echipe […]

Pentru Becali, se apropie scadenţa trădării din 2003

Proiectul „Steaua legendelor” ori „Steaua generalilor” reprezintă utopii la fel de şubrede ca proiectul „Steaua lui Becali”. Armata face parte din trecutul clubului, dar n-are ce căuta în viitorul unei echipe europene. Reîntoarcerea la dictatura mascată a generalilor ar însemna că istoria se repetă. În sens invers intereselor lui Becali, e drept, dar tot repetiţie se cheamă, adică refuzul de a progresa spre un model occidental.

Becali şi nu altcineva şi-a expus investiţia acestui risc. A acţionat ca şi cum ar deţine patentul pentru inginerii financiare şi nimeni nu are dreptul ori tupeul să le aplice în afară de el. Dar cine scoate ingineria, de inginerie va pieri. Cine trădează MApn & friends, trebuie să se aştepte, la rîndul lui, la trădare.

Actualul finanţator s-a comportat ca şi cum hold-up-ul din 2003 reprezintă un rapt defintiv şi irevocabil. Ca şi cum n-a făcut doar afacerea vieţii, ci o afacere pe viaţă. Beţia puterii sau aroganţă, spuneţi-i cum vreţi, Becali s-a lăsat descoperit în acte. Încrederea în puterea banului, nu a actelor l-au adus în poziţia vulnerabilă din prezent.

Şi îl pun în postura „trădătorului trădat” sau a ”păcălitorului păcălit”. În ianuarie 2003, i-a tras pe sfoară pe generali, cu Păunescu în frunte drept preşedinte civil, aducîndu-şi 83 de rude şi prietenii alături de ceilalţi 17 acţionari. Dar a preluat, de fapt, o afacere dubioasă, nu un club cu acte în regulă. Moştenea, pe lîngă prestigiul roş-albastru, şi consecinţele tranzacţiei din 1997, prin care ministrul Babiuc îi ceda gratuit Steaua multimilionarului Păunescu. Acum, Becali trebuie să plătească datoriile altora, în contul trădării din 2003.

Felul în care Becali a apărut la Steaua seamănă cu infiltrarea unui virus informatic într-un sistem deja virusat. Prin urmare, problema Stelei nu e doar regimul Becali, ci seria de manevre nesănătoase la care a fost supus clubul, după ’89. Practic, echipa a dus în aceşti 18 ani o existenţă schizoidă, ca toate cluburile departamentale. Exista, pe de o parte, în jocul de fotbal, pe de alta, în jocurile puterii.

Acum, generalii se pregătesc să oficializeze ruptura la tribunal, să ia palmaresul şi stema, şi să-i lase lui Becali doar jucătorii. Boala a ajuns în faza acută. Şi nu poate fi vindecată decît într-un singur fel. Cu sau fără actualul finanţator, Steaua trebuie să-şi clarifice, o dată pentru totdeauna, relaţia cu trecutul.

Ca să scape de viruşii gen Becali sau de reţelele-fantomă gen Babiuc-Păunescu, sistemul trebuie resetat la lumina zilei şi pornit de la zero. Fără nici un fel de datorii.