Cetăţenii indignaţi

În loc să-şi protejeze jucătorii, şefii lui Dinamo au pus umărul la execuţie

Ştiţi care e diferenţa dintre un lord şi un acţionar? Iat-o! Anul trecut, pe 17 decembrie, la un hotel de lux, jucătorii şi staff-ul de la Manchester […]

În loc să-şi protejeze jucătorii, şefii lui Dinamo au pus umărul la execuţie

Ştiţi care e diferenţa dintre un lord şi un acţionar? Iat-o! Anul trecut, pe 17 decembrie, la un hotel de lux, jucătorii şi staff-ul de la Manchester United au încins un chef-monstru. Valuri de şampanie roz, peste o sută de dansatoare şi doi travestiţi.

Cînd a aprobat petrecerea de Crăciun, Alex Ferguson nu s-a gîndit că va dura 15 ore. A început la prînz şi s-a terminat a doua zi dimineaţă. Printre alte isprăvi, fundaşul de 19 ani Johhny Evans a fost luat pe sus de la petrecere şi dus în arest, sub acuzaţia de viol.

Mînia lui Sir Alex a fost pe măsura scandalului: imensă! Le-a dat celor 30 de jucători o amendă în stil scoţian: un milion de lire sterline în total! Fiecare a plătit distracţia cu salariul pe o săptămînă, iar banii strînşi au fost donaţi în scopuri caritabile. Şi gata! „Ceea ce s-a întîmplat la acea petrecere este strict problema clubului!”, a spus Ferguson. „De 21 de ani mă confrunt cu astfel de situaţii şi ştiu exact ce trebuie făcut! Nu accept instrucţiuni şi sfaturi de la nimeni! Vom trece peste asta, aşa cum am trecut întotdeauna!”. Şi punct. N-a mai zis nimic, dar anul acesta le-a impus jucătorilor o petrecere de Crăciun „low-key”, de austeritate.

Singurul care a avut o reacţie asemănătoare, în scandalul cîntăreţilor de la Dinamo, a fost Rednic. „Eu am fost învăţat că trebuie să-i apăr pe jucători în faţa oricui!”. Simplu. Logic. Antrenorul trebuie să reacţioneze ca un antrenor, nu ca un om de pe stradă. Ca parte a unui întreg, numit Dinamo sau Manchester, nu ca un moralist din mulţime. E o chestiune de conduită profesională, nu de păreri personale.

E drept, şi Rednic avea obiceiul să-şi certe jucătorii în văzul lumii. Dar de data asta, a avut o reacţie mult mai temperată. Acţionarii, în schimb, au tratat scandalul cu Torje solist ca pe un pretext pentru a-şi etala pornirile morale, nu ca pe o problemă a clubului. Nu numai că au dat amenzi, dar au emis şi verdicte. Apoi s-au oferit voluntari în plutonul de execuţie publică. Un gest foarte curajos! S-au luat la întrecere la calculat IQ-ul fotbaliştilor şi la şters pe jos cu propriii angajaţi. Probabil se simt mai deştepţi, mai frumoşi şi mai bogaţi, vorba lui Ienei, după această experienţă purificatoare.

Oriunde apare un cetăţean turmentat, apar, mai devreme sau mai tîrziu, şi nişte cetăţeni indignaţi. Dar nu ăsta e rolul şefilor de club. În loc să se plaseze cît mai convingător de partea Binelui, ar trebui să stea ferm de partea binelui clubului. La urma-urmei, nu trebuie să fii neapărat lord, ca să-ţi aperi blazonul şi oamenii. Trebuie doar să-ţi asumi statutul de manager.